Nutriția copilului, un semafor mereu „pe roșu“?

„Cântărim, măsurăm, forțăm, impunem… și toate acestea, deoarece nu reușim să personalizăm un program de nutriție potrivit cu nevoile copilului.“ Iată o afirmație care ne face să reflectăm mai profund. Ea aparține Alinei Epure, specialist în nutriție și… de 4 ori mămică fericită. În interviul de mai jos ne propune și alte teme incitante.

Care este cea mai frecventă greșeală de alimentație a copilului în primul an de viață?

Încă de la prima linguriță de mâncărică din perioada diversificării, atenția mamelor sau a persoanelor care se ocupă de creșterea bebelușului este acaparată de ce, cât, cum mănâncă micul îngeraș, ca să aibă o curbă de creștere ca la carte. Este neglijată însă dezvoltarea psiho-motorie, mult mai importantă decât gramele în plus sau în minus, indicate de cântar.

Goana mamelor după colăceii de la piciorușe este adesea traumatizantă pentru copii. Ea poate duce la dezechilibre emoționale importante: sentimentul de abandon, mai ales atunci când iubirea mamei este condiționată de lingurița de mâncare (dacă nu mănânci tot eu plec; dacă nu iei lingurita asta mă supăr…). Ce simte copilul? Ce nevoi are? Vrem cu adevărat să aflam?

Când și cum apar obiceiurile alimentare nesănătoase la copii?

În perioada erupției dentare intră în scenă un personaj nou: Mofturosul. Atunci sunt încurajate obiceiurile nesănătoase, de teamă să nu rămână copilul nemâncat. Atunci oferim recompense dulci și condiționăm masa principală de primirea unui desert. Practic, regulile și obiceiurile bune ale familiei sunt eliminate, contează doar cantitatea de hrană de la o masă.

Dragi mămici și tătici, copilul nu este o masă de X kilograme, ci are propriile nevoi, preferințe alimentare, gusturi și texturi pe care vrea să le testeze. Nu limitați alegerile lui!

Și încă un lucru important: pentru a pune bazele unei educații nutriționale noi, părinții, trebuie să fim un model demn de urmat. Adulții care au o alimentatie dezechilibrată, mănâncă haotic, nu simt bucuria de a sta la masă cu familia nu au cum să pretindă copiilor să mănânce sănătos, să nu bea apă în timpul mesei etc. Obiceiurile alimentare se formează în familie și un copil cu principii alimentare corecte nu va fi influențat mai târziu de anturaj. Mai mult chiar, va reuși să-i învețe pe cei din jur ce, cum, cât să mănânce.

Când putem începe educația nutrițională a copiilor?

Educația nutrițională poate începe chiar de la prima linguriță. Putem face din orice se află pe masă o poveste: a alimentelor, a culorilor, a texturilor, a principiilor nutritive. Ca părinte, este mult mai ușor să construiești, decât să corectezi obiceiurile alimentare.

Cât de important este să acordăm aceeași atenție alimentației și după primul an de viață al copilului?

După vârsta de 1 an, dacă micuțul se încadrează bine în graficul de creștere (își triplează greutatea de la naștere) sau depășește curba de creștere corespunzătoare vârstei, intervine o relaxare a părinților. Copilul nu mai este cântărit zilnic, nu mai contează că mănâncă dulciuri procesate, mai sare peste o masă ori se mai bucură de o băutură carbogazoasă și tot așa. Această relaxare a părinților reprezintă startul în ceea ce numim dietă dezechilibrată.

Un moment în care avem așteptări mari de la copii este intrarea  copilului în colectivitate, ceea ce presupune și acomodarea cu noul regim alimentar, cu noile reguli de servire a meselor, cu noii parteneri de grădiniță. Dar începând cu această perioadă, pentru majoritatea mamelor este importantă cantitatea de mâncare consumată și nu calitatea !