Ce rol are lichidul amniotic

Lichidul amniotic protejază, hrăneşte și încălzeşte fătul, cât timp se află în burtica mamei. Bebeluşul plutește pur și simplu în acest lichid, care este un produs de secreţie a membranei amniotice și se formează din luna a doua de sarcină, atingând cantitatea maximă în cea de a cincea lună, când are aproximativ un litru. Ulterior, pe măsură ce sarcina avansează, scade până la 800 ml, pentru a face loc copilului. În privința volumului, există variații îndividuale, de la gravidă, la gravidă.

Cum arată

Lichidul amniotic este clar, de consistenţă apoasă, secretat de celulele amniotice. Pe parcurs, devine opalescent, capătă o tentă alburie sau gălbuie, din cauza sebumului fetal. În mod excepţional şi patologic, lichidul amniotic se poate colora în verde. Acest lucru se întâmplă când este amestecat cu primele dejecţii ale copilului şi devine roşu dacă a intervenit moartea fătului. În stare normală, este alcalin, are un gust sărat şi un miros care seamănă cu cel al spermei.

Cum intră în organismul copilului

Copilul absoarbe prin piele, dar şi înghite în mod periodic lichid amniotic, dovada fiind prezenţa de lanugo şi celule epidermice în tubul lui digestiv. La ecografie, bebelușii pot fi văzuți cum fac mişcări de deglutiţie. O parte a lichidului amniotic traversează rinichii şi formează urina pe care bebeluşul o elimină regulat, în timp ce o altă parte a acestui lichid e absorbită la nivelul intestinului, ajungând în circulaţia fetală și, apoi, prin intermediul placentei se întoarce în organismul mamei.

Cât lichid amniotic

Lichidul amniotic variază de la 20 ml în cea de a 7-a săptămână de sarcină, la 300-400 ml, în cea de a 20-a săptămână. El creşte la 1 l, începând cu luna a cincea şi scade uneori la 800 ml, pe măsură ce sarcina se apropie de termen. Evaluarea cantităţii de lichid amniotic se face pentru a aprecia starea bebelușului.  Există cazuri în care este vorba de prea mare de lichid amniotic, până la 2.000 ml (hydramnios) și cazuri în care este sub 200 ml (oligoamnios). Analiza lichidului poate indica o boală a mamei (diabet, incompatibilitate sanguină) sau a fătului (malformaţii). Starea de hydramnios apărută brusc poate provoca naşterea prematură sau avortul. Supravegherea cantităţii de lichid amniotic face parte din examenele clinice şi paraclinice necesare în sarcina depășită.

Ce spune despre bebeluș

Lichidul amniotic conţine celule provenite de la bebeluş. De aceea, e folosit în testări, cum ar fi cea pentru depistarea trisomiei 21. Amniocenteza presupune prelevarea de lichid amniotic între cea de a 14-a şi a 28-a săptămână de sarcină. Se practică fără anestezie, la ecograf, pentru a nu fi atins copilul. Prelevarea de lichid durează câteva minute, iar rezultatul vine după două-trei săptămâni. Doar 1% din graviduţele supuse unei amniocenteze sunt afectate de avort.

Ce conține

Compoziţia chimică a lichidului amniotic este apropiată de cea a sângelui. Conţine albunimă, uree, diverse săruri, dintre care principalele sunt cloruri (clorură de sodiu), carbonaţi şi sulfaţi alcalini. La microscop, se observă prezența celulelor epidermice – epiteliile fetale, lanugo (aşa-numiţii perişori şi vernixul, acea substanţă grasă care-l protejează pe micuţ de frig). Lichidul amniotic este un mediu viu, care apără de infecţii, de şocuri şi traumatisme. El îşi îmbunătăţeşte mereu compoziţia: la început, primenirea totală are loc la şase ore, iar la sfârşitul sarcinii se face la 3-4 ore.

Rolul lichidului amniotic

• Amortizează şocurile, apără bebeluşul de traumatisme. Protejează placenta şi cordonul de traumatisme.
• Păstrează constantă temperatura copilului.
• Permite mişcările copilului şi asigură dezvoltarea muşchilor.
• Este bacteriostatic.