Voi fi tată!

Voi fi tata! Trebuie să știm că procesul parental se desfășoară diferit la viitorul tată față de ​​viitoarea mamă. Miron, tătic de băiat, ne-a vorbit cu sinceritate despre viața de tată. 

De unde să încep? O să încep cu începutul. Vestea că o să devin tată m-a bucurat foarte tare, dar îmi făceam și o sumedenie de griji. Cum o să reacționez, dacă o să fiu un tată bun…

Sarcina

Trebuie să recunosc că experiența sarcinii poate fi deconcertată pentru tată. Eu cred că cea mai grea parte este perioada de la concepție până la naștere. De ce? Pentru că te simți neputincios, pentru că nu poți face prea multe pentru suflețelul care crește în burtică. Și, de ce nu, pentru soție.  După ce a trecut surpriza șocului inițial,  am început să realizez că este adevărat. Da, voi fi tata și viața noastră se va schimba. În această perioadă, am susținut-o moral pe soția mea, am mers la analize și ecografii, iar când am simțit mișcarea puiului meu a fost cel mai minunat sentiment.

Nașterea

Nașterea este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase momente, dar și una dintre cele mai grele din viața unui tată. Te simți neputincios, pentru că nu poți face nimic când soția ta suferă teribil în travaliu. Singurul tău rol este acela să o ții de mână și să o încurajezi. Eu am avut încredere în partenera mea și în personalul medical, oameni care aduc copii pe lume zilnic. Așa s-a născut minunea mea de băiat, David. Un băiat sănătos și voinic. A avut 56 de cm și 3,600 kg. Formula Voi fi tata s-a transformat in Sunt tata! Cat de frumos!

Prima întâlnire tată/fiu

Când l-am văzut prima oară a avut loc și cea mai dramatică schimbare a stării mele de spirit. Din persoana inutilă din timpul sarcinii soției am devenit brusc cea mai importantă și mai utilă persoană din lume. Trebuia să am grijă de minunea noastră. Greutatea noilor mele responsabilități m-a adus repede cu picioarele pe pământ știind că cel mic depinde de noi. Și nu am considerat rolul de tată ca pe o greutate. La început, unii tați nu se simt confortabil la venirea pe lume a copilului, dar acest lucru este o parte normală și naturală a vieții. Dacă îți urmezi instinctul de tată, totul o să decurgă bine.

Primele îndatoriri

Fiecare experiență parentală este diferită, deoarece fiecare copil este diferit. La mine a fost cam așa. În primele luni am schimbat scutece, am preparat lapte (soția mea nu a alăptat din cauze medicale), l-am hrănit pe David, l-am ajutat să scoată aerul, i-am făcut băiță și l-am adormit. Toate le-am făcut cu mare drag, chiar dacă uneori eram foarte obosit. Când îl adormeam, spuneam, gata, acum o să mă culc și eu. Nu, greșit. Mă trezeam să văd dacă respiră, dacă nu cumva s-a trezit și să aibă nevoie de ceva.

David a crescut

Timpul a trecut  foarte repede și înainte să-mi dau seama am descoperit că bebelușul a crescut și deja a început să meargă. Acum au apărut alte probleme. A trebuit să acopăr colțurile mobilei, să securizez ușile dulapurilor etc. Apoi a sosit ziua când David a început să vorbească o limbă numai de el știută. Aceasta este o schimbare cu adevărat majoră, deoarece el învăța cuvinte noi cu o viteză fenomenală și deja ne înțelegeam mult mai bine. David a devenit treptat o persoană care era o reflecție a mea. Spre nemulțumirea mea, el imita tot ce făceam și era convins că face bine. În acel moment, a trebuit să-mi revizuiesc obiceiurile proaste pe care le aveam, pentru a nu le transmite lui.

Dragi tătici, vor exista multe alte etape importante în viața de părinte, cu siguranță la fel de fascinante ca cele de până acum. Grădinița, școala, adolescența… Eu cred că este necesar să trăiești intens  experiența de tată, să fii alături de copil, să înveți să trăiești în prezent. Să nu regreți ce s-a întâmplat ieri și să ai speranță pentru ziua de mâine. Pentru că timpul trece repede și o să vină ziua când puiul tău o să-și ia zborul.

Citeste și Tată vitreg,  alegere, voință și provocare!