Mămicile întreabă, psihologul răspunde

Fiecare etapă din viața unui copil aduce bucurii, dar și neliniști. Mămicile sunt mereu în căutare de răspunsuri. Într-o lume plină de informații, dar și de confuzie, sfatul unui specialist devine busola care aduce claritate și liniște. Am stat de vorbă cu un psiholog și am adunat cele mai frecvente întrebări ale părinților, alături de răspunsuri sincere și argumentate, menite să ofere înțelegere, sprijin și încredere în drumul deloc ușor al parentingului.

Am un copil de doi ani care nu mănâncă cu plăcere. Şi ca sugar mănâncă puţin, fără să fie bolnav. Am ajuns la concluzia că nu-i trebuie decât foarte puţină mâncare, pe care o acceptă de nevoie. Eu n-am dorit să alerg cu farfuria după el, dar aşa am ajuns. Stă şi două zile nemâncat, fără să-i pese. Ce pot face să-l văd că vrea un măr sau o prăjitură, că-mi spune după o zi întreagă “Mami, mi-e foame!” ? Ileana Georgescu, Huși

Există multe motive pentru care copilul dvs. nu se hrănește conform așteptărilor. Copiii sunt diferiţi, în funcție de pofta de mâncare, de ceea ce acceptă în farfurie, de momentul în care vor să mănânce. Unii nu suportă anumite alimente (pe motiv de textură, miros, formă, gust, aspect), alții nu suportă cantitatea de mâncare pusă în farfurie (porțiile trebuie să fie mici și dese). Alții acceptă doar un număr limitat de alimente. Important este să-i oferiți copilului posibilitatea de a-şi alege singur mâncarea. Oferiți-i doar două variante, mai multe îl pun în dificultate.

În plus, copiii cresc în etape. Vârsta, înălțimea, activităţile pe care le au determină cantitatea de mâncare de care au nevoie zilnic. Răbdare! Din fericire, majoritatea încetează să fie atât de selectivi, pe măsură ce cresc.

După doi ani de răsfăţ la bunici, fetiţa mea (acum are 3 ani) nu mănâncă decât „ciorbă roşie” şi şniţel cu piure. Sunt îngrijorată pentru că nu acceptă nimic altceva. Cum pot să-i corectez atitudinea? Veronica Pașulea, Buzău

Bunicilor le place să-și răsfețe nepoții. Răsfățul culinar însă nu este recomandat. De ce își răsfață bunicii nepoții? În primul rând, vor să le câştige dragostea. O altă explicație este aceea că bunicii se văd eliberați de responsabilitatea educării și rămân să se bucure de răsfățul extrem al nepoților. Între bunici și părinți trebuie să existe un acord asupra metodelor de educare.Un copil supus la două modele de educație este confuz neștiind care dintre informații sunt demne de luat în seamă. Încercați să-i stabiliți un program care trebuie respectat de toți membrii familiei. Răbdare, calm și perseverență! Din fericire, gusturile și preferințele alimentare ale copiilor se modifică repede.

Băieţelul meu merge la grădiniţă din toamna trecută şi s-a desprins foarte greu de mine. De atunci, nu mănâncă nimic până seara când ajunge acasă. Cum să procedez să-l fac să mănânce la grădiniţă? Adina Dondoescu, Bucureşti

Preșcolarii despărțiți de părinți se vor simți părăsiți și își exprimă sentimentele prin plâns, comportamente agresive, mofturi sau refuzul de a mânca. Pentru a-i putea face despărțirea mai ușoară, lăsaţi-l să ia la grădiniţă jucăria preferată sau un obiect la care ţine. În acest mod se va simți în siguranță, va avea încredere în sine. Copiii care au astfel de obiecte în preajmă plâng mai puțin, suferă mai puțin fiind capabili să exploreze, să învețe și să se concentreze. Mulți părinți se simt vinovați când văd reacția copilului la despărțire și prelungesc și mai mult momentul, făcându-l pe copil să sufere mai mult. Înainte de a pleca, asigurați-l că vă veți întoace. Copiii au nevoie de rutină, deci nu întârziați!

Fetiţa mea are 6 ani şi cred că are tulburări de comportament alimentar, în urma unui accident de maşină. I-a dispărut pofta de mâncare, a început să se trezească noaptea şi să ceară lapte, nu mai doarme la ea în cameră, după aceste mese nocturne. Cum pot s-o ajut? Elena Parfene, Ploiești

Afectarea psihică în cazul accidentelor rutiere duce la anxietate pe termen lung, la frica de a merge cu autoturismul. Acest tip de eveniment care declanșează tulburări somatice și psihice se numește traumă. Când tulburările durează mult timp, putem vorbi de stres posttraumatic.Vă recomand să mergeți cu copilul la un psiholog care l-ar putea ajuta să depășească acest blocaj.

Copilul meu nu mănâncă decât dacă urmăreşte desene animate sau dacă ne jucăm. Cum să facem să-i dispară acest obicei? Petra Isain, Constanţa

Utilizarea TV sau jocului în timpul mesei ca instrument de distragere a atenției nu este recomandată. Copilul va învăța doar să înghită mâncarea, nu să participle la procesul de hrănire. De aceea, e bine să ia masa împreună cu toată familia. Astfel, se deprind cu o serie de reguli de comportare civilizată la masă, care fac parte din educația obligatorie. Iată de ce adulții nu trebuie să constituie exemple negative. Dacă părinții nu mănâncă dimineața, nu-i pot cere copilului să mănânce. Un adult care mănâncă în fața televizorului sau în fața calculatorului, va fi imitat perfect de copii.

Articol susținut de Asociația Educație pentru Suflet!