Primul cucui

de Ionuț Bonoiu, redactor-șef Forbes România

Îți mai aduci aminte de primul cucui? Este momentul acela în care auzi cum copilul plânge în hohote și remarci că plânsetele sună complet diferit, deși l-ai auzit plângând de multe ori.

I-ai auzit văicărelile ascuțite și dramatice atunci când se ținea de burtică, la colici. Erai lângă el, încercasei toate leacurile posibile, mai mult sau mai puțin băbești, și priveai neputincios. I-ai auzit țipetele ascuțite și intense când i-au ieșit primii dinițișori, primele măsele sau, mai târziu, la apariția caninilor. Încercasei geluri și tot felul de soluții homeopate pe care ți le aduseseră prietenii din Anglia și America.

L-ai auzit cum gemea și icnea în zilele cu temperatură de 40 de grade, când niciunul dintre medicamente părea că nu mai funcționează și îi făceai împachetări în toiul nopții.

I-ai văzut privirea pierdută în prima zi de după vaccin, când nu mai știai ce să îi faci ca să îl readuci la starea dinainte de vaccin. Îți era frică să nu îi fie afectată dezvoltarea neurologică și motorie și să pățești și tu ca alți părinți de pe forumuri, ai căror copii au pierdut, astfel, luni de progrese. Urmăreai cu atenție, pe lista pe care ți-ai făcut-o, numărul de gesturi și mișcări pe care le face și, mai ales, frânturile de cuvinte pe care le spunea.

Dar nimic din toate astea nu s-a comparat cu nodul în gât pe care l-ai avut în momentul în care ai văzut cum copilul care alerga caraghios se împiedică, dar nu vrea să dea drumul ghidonului tricicletei pe care o trăgea după el și, inevitabil, cu doar o mânuță liberă, nu poate amortiza șocul și se izbește cu fruntea de asfalt. Pare doar o zgârietură, e drept, dar gâlma din frunte crește vizibil și rapid. După momentul de panică și după ce ți se succed prin minte în decursul fracțiunilor de secundă cele mai pesimiste scenarii, intri pe pilot automat: mergi imediat la terasa din parc, iei cuburi de gheață pe care să le folosești până ajungi acasă, unde totul este pregătit pentru astfel de incidente. Apoi, o dată ajuns acasă îți completezi rucsacul cu care mergi în parc cu pungile de gheață instant pe care le cumpărasei cu ceva timp în urmă, când ți-ai făcut documentarea pentru problemele care vor apărea în care momentul în care copilul va începe să meargă. Dintr-o dată, în suspinele copilului pe care încerci să îl convingi să nu își dea jos de pe cap căciulița pe care i-ai pus-o pentru a presa mai bine gheața deasupra cucuiului, realizezi: nu mai ești părinte de bebeluș, ci de pitic. Felicitări, greul abia începe!