Home / Copil / Alimentatie / „ Nu! Nu-mi place!“ 

„ Nu! Nu-mi place!“ 

shutterstock_298245611

De ce devine masa „un coşmar“

Aruncă tot ce-i pui în farfurie şi se aplecă peste scaunul de masă, dornic să se joace, nu să mănânce.  De ce se întâmplă toate acestea, acum?  De ce şi-a redus atât de mult interesul pentru bunătăţile din farfurie?

Da, multe mămici constată la un moment dat că micuţii lor, care până mai ieri mâncau cuminţi orice, strâmbă brusc din nas la peştele pe care-l adorau ori la brânza preferată. Copilul spune un „Nu“ răspicat la aproape orice i se pune în farfurie, iar mama nu ştie ce atitudine să ia în faţa acestei situaţii.

O etapă normală

Mai întâi de toate trebuie să înţelegem ce se întâmplă. Între 1-3 ani copiii sunt în cea mai palpitantă aventură, cucerirea spaţiului din jurul lor. Iată de ce este greu să-i ţii liniştiţi la masă. Apoi, ei sunt interesaţi să pipăie alimentele pentru a le vedea textura, să le strângă în palmă, să le vadă cum cad sau cum zboară prin aer, să le miroasă. Nu în ultimul rând, ei se află mereu în căutarea pretextelor de joacă, iar masa le oferă cu generozitate. Şi dacă mai adaugi faptul că se află la această vârstă în faza opziţională, este logic să refuze ceea ce mama sau tatăl le propune. Prin urmare, nimic nu este anormal şi de ceea nu trebuie îngrădiţi să se joace cu mâncarea sau să aibă preferinţe şi refuzuri categorice. Toate acestea îi ajută să cunoască lumea din jur şi pe ei înşişi. Încă nu a venit vremea bunelor manière.

Cum gestionezi dezordinea

Simplu. În primul rând, amenajezi un spaţiu în bucătărie în care totul este permis. Pui pe jos o folie de plastic şi scaunul de masă în centrul ei, ca să poţi curăţa repede şi uşor după„ dezastru“. Iar tu, rămâi zen! Face bine nu numai copilului, ci şi ţie o atitudine tolerantă şi consolrea că vei avea o casă impecabilă peste câţiva ani. Dacă nu respecţi acest sfat, rişti să intri într-un cerc vicios : copilul să fie mereu agitat şi plângăcios, iar tu să ajungi la capătul nervilor. Cel care pierde însă cel mai mult este micuţul. Pediatrii atrag atenţia că o atitudine restrictivă din partea părinţilor poate duce la apariţia unor adevărate blocaje ale copiilor. Deci, refută să mănânce?  Comentează cu umor situaţia : „Adi nu vrea să mănânce ? Ia te uită… Ce să fac? Să mănânc eu ? Nuuu… O să mănânce Adi când o să-i fie foame…“Aşa îi arăţi că nu te-a păcălit, că ştii ce se întâmplă.

De ce nu trebuie să te îngrijorezi

Perioada de refuz nu este de natură să te îngrijoreze. Un copil poate să o ţină cu opziţia aceasta două-trei zile, fără să-şi pună sănătatea în pericol. Nu şi-a mâncat pastele? I le iei din faţă şi i le oferi la masa următoare. Nu ajungi nicăieri obligăndu-l să mănânce. Iar jocul cu elicopetrul care aterizează în gura micuţului este eficient o dată, pentru a-i deturna atenţia, nu tot timpul. În fond, trebuie să înţeleagă că este la masă şi asta impune un comportament anume.

Regresie şi sentimentul insecurităţii

Multor mame li s-a întâmplat ca o vacanţă, schimbarea domiciliului sau a altor lucruri din viaţa de familie să genereze schimbări de comportament. De pildă, în urma unor astfel de evenimente, copilul refuză iaurtul lui preferat sau vrea să-l mănânce la toate mesele. (faimoasa monomanie alimentară). Copilul poate avea nişte regresii care îi permit să se retragă în „coconul“ lui securizant. Ce poţi să faci în aceste condiţii este să-i dai copilului tău mici momente de amuzament, în care să-i prezinţi batonaşele de morcovi ale lui Prâslea cel Voinic, broccoli-ul care îl face mai puternic pe zmeu, tăieţeii aurii ai Ilenei cosânzeana etc. Între 1 şi 3 ani, copiii iubesc enorm astfel de jocuri între realitatea concretă a mesei şi lumea basmului.

Tratează-ţi copilul ca pe un adult!

Copiii care manifestă nemulţumire  atunci când sunt aşezaţi la masă pot face asta şi pentru că doresc să fie trataţi ca adulţii. Şi de ce nu? Dacă îţi iei micuţul din scaunul de masă pentru bebeluşi să-l aşezi pe scaunul obişnuit, pentru el poate fi schimbarea pe care şi-o doreşte. Semnalul că a crescut şi că este o persoană pe care toată lumea a observant-o. În concluzie, comportamnetul alimentar are o component psihologică foarte importantă, de care trebuie să ţii cont. Sănătatea copilului tău vine nu numai din farfurie, ci şi din mintea lui.

About Isabela Mihalcea

Este redactor de sănătate al revistei Pap tot. Știe tot ce este nou în domeniul sănătății și dorește să transmită cât mai mult din aceste noutăți cititoarelor. Este mămica unui năzdrăvan de șase ani și foarte implicată în educația lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.