Îmi amintesc…

…cum am devenit tata. A deveni tată rămâne una dintre cele mai frumoase și importante aventuri pe care un bărbat le poate trăi pe acest pământ. În această aventură l-am avut ghid pe Cosmin, proapăt tătic.

„Îmi amintesc exact când am ales să devin tată. Îmi amintesc exact când am încetat să-mi pun un milion de întrebări despre prețul scutecelor, al biberoanelor, al mobilierului, hainelor, laptelui, jucăriilor etc. Îmi amintesc mai ales privirea soției mele când i-am spus DA, vreau! (copilul, desigur!). Îmi amintesc toate acestea cu emoție.

Îmi amintesc cât de emoționați am fost când am văzut testul de sarcină. Nu am crezut și m-am dus din nou la farmacie și am mai cumpărat unul. A fost pozitiv. Îmi amintesc bucuria și lacrimile care ne curgeau pe obraji. Îmi amintesc mai ales că ne-am luat în brațe și ne-am strâns atât de tare cum nu am făcut-o niciodată până atunci.

Prima ecografie și pregătirile

Îmi amintesc prima ecografie. Îmi amintesc inima mică care bătea pe monitor. De la forma micilor piciorușe până la mânuțe și cap. Nu pot uita căldura care mi-a umplut pieptul când am fost la prima ecografie. Dar nu atunci am devenit tată.

Îmi amintesc pregătirile, cumpărăturile, cărțile despre bebeluși, cursurile prenatale, momentele de fericire!  Îmi aduc aminte de toate acestea, dar, în ciuda tuturor acestor evenimente, încă nu am simțit că am devenit tată.

Îmi amintesc de parcă ieri ar fi fost plecarea spre spital.  Îmi amintesc de contracțiile care nu se opreau, de epuizarea partenerei mele, de amabilitatea medicului și a asistentelor, de epidurală, de sala de naștere… și la final de plânsul copilului nostru când a venit pe lume. A fost fabulos; dincolo de tot ce mi-aș fi putut imagina am primit la acel moment o supradoză cutremurătoare de adrenalină. Eram total… emoționat și conectat la ceva ce nu pot să vă descriu, dar care părea atât de frumos. Eram aproape un tătic…

Cele mai mari emoții

Dar cred că momentul în care am devenit tată cu adevărat a fost câteva minute mai târziu, atunci când mi-am luat copilul în brațe pentru prima dată și i-am spus: sunt eu, tata. Te voi iubi toată viața și voi fi mereu acolo pentru tine. În acel moment am devenit cu adevărat și iremediabil tată.

Și apoi, în fiecare zi, cu fiecare experiență trăită cu copilul meu, devin, un tată adevărat.

Desigur, paternitatea nu este întotdeauna dorită sau trăită în circumstanțe ideale. Lumea noastră se schimbă și a deveni părinte devine din ce în ce mai complex. Dar cred în continuare că, în ciuda tuturor acestor provocări, a deveni tată rămâne una dintre cele mai frumoase și mai importante aventuri pe care un om le poate trăi pe acest Pământ.

De aceea v-am spus cea mai frumoasă și adevărată poveste a mea – cum am devenit tată!”

Dacă ți-a plăcut acest articol scris de un tata, poate te interesează și un altul pe același subiect: Voi fi tată!