Home / Viata de familie / Interviu Vedeta / Urania Cremene: „Sinceritatea este o trăsătură destul de importantă care ar trebui să existe în orice fel de relație”

Urania Cremene: „Sinceritatea este o trăsătură destul de importantă care ar trebui să existe în orice fel de relație”

Urania Cremene este unul dintre cei mai apreciați experți în parenting din România și, în același timp, mamă. O carte de vizită care o recomandă ca sfătuitor al părinților dornici să afle soluții la problemele lor. Cu sfaturi o puteți asculta și la Itsy Bitsy!

 Părinții întâmpină uneori probleme în relația cu prichindeii lor. Ne poți spune care sunt cele mai frecvente probleme și din ce cauză s-a ajuns la ele?

Cred că cea mai spinoasă problemă, care apoi produce un efect de domino înspre celelalte probleme, este lipsa de conectarea autentică a părinților cu copilul. Trăim într-o societate care funcționează pe principiul comasării în aceeași unitate de timp a foarte multor sarcini și ne-am făcut o virtute din a fi ocupați. Ce se întâmplă este că, pe acest fond, apar copiii și, așa, puținul timp rămas părinților nu mai există. Părinții, pe de altă parte, resimt o presiune foarte mare din partea societății, să fie părinți foarte buni și să le facă și pe toate celelalte, deci nu să își schimbe viața, ci să adauge copilul cumva la ceea ce fac deja. Astfel, acest stres și oboseala îi fac să nu se mai poată conecta nici la ei înșiși, nici la copil. Asta este cea mai importantă problemă, iar copilul, în lipsa lui de conectare, începe să manifeste comportamente negative.

Mulți părinți se întreabă dacă sunt părinți buni. Cum ar trebui să se comporte un părinte pentru a fi unul bun?

Uite, eu cred că în acest moment, fiecare părinte este atât cât este de bun pentru copilul lui. Mai bun de atât nu poate să fie, pentru că ar fi fost. Ce înseamnă asta? Înseamnă că putem deveni mai buni și nu doar în rolul de părinți, ci noi ca persoane. Nu poți deveni un părinte mai bun, fără să devii un om mai bun, o persoană mai autentică, mai centrată, mai autoreglată, mai disciplinată, mai responsabilă, mai recunoscătoare. Deci, toate aceste calități care se adaugă unei persoane, fac acea persoană să devină un părinte mai bun, o soție mai bună, un partener mai bun, un prieten mai bun și o persoană mai bună cu ea însăși.

 Care consideri că sunt cele mai mari greșeli pe care le face un părinte în relația cu copilul?

Lipsa de conectare, plus că acel puțin timp pe care îl petrece părintele alături de copil este umplut de gadget-uri, deci lipsa de prezență autentică. O altă greșeală pe care o fac părinții este dorința de a-și impune punctul de vedere în fața copiilor. Mai exact, relația se desfășoară de sus în jos, părintele crezând că știe ce e mai bine pentru copilul lui și, chiar în contextul stilului de parenting actual, care este unul permisiv sau preponderent permisiv, părinții exercită foarte mult control față de copiii lor.

Până unde trebuie să meargă un părinte în sinceritatea lui cu copilul?

Eu cred că ar trebui să facem o mare diferență între sinceritate, ca fiind o trăsătură a autenticității, adică  a felului  în care eu mă arăt copilului meu, cât de transparent sunt, și informațiile pe care i le împărtășesc copilului meu. Eu sunt părintele copilului meu, nu sunt prietenul lui. Ce înseamnă asta? Înseamnă că am o relație deschisă cu copilul meu, dar nu îi pot povesti copilului meu ceea ce povestesc prietenului meu, încărcându-l cu eșecurile mele, cu durerile mele, pentru că nu este treaba lui. Așadar, sunt unele lucruri pe care nu le povestim copiilor noștri, dar le putem povesti prietenilor noștri. Altminteri, sinceritatea este o trăsătură destul de importantă care ar trebui să existe în orice fel de relație, cu această rezervă a adaptării mesajului  pentru vârsta copilului nostru.

Ce credeți despre obiceiurile alimentare ale unui copil?

Cred despre obiceiurile alimentare ale unui copil ceea ce cred și despre obiceiurile mele, pentru că eu cred în model. Mai exact, nu pot fi un părinte care mănâncă burgeri și să-i ofer copilului meu broccoli. Așadar, ce mânânc eu, mănâncă și copilul meu și am ales cu mulți ani înainte să devin mamă să am un stil de viață sănătos. Asta înseamnă să am un echilibru, să mănânc cu moderație și cam asta văd că ar trebui să mănânce și un copil. Plus, nevoia de alimente crude este cu atât mai mare la un copil, iar eu sugerez părinților ca de la vârste foarte mici să sădească această responsabilitate pentru propria sănătate și pentru propriul corp și să le explice cât mai devreme posibil ce înseamnă combinație sănătoasă de alimente, de ce mâncăm într-un anume fel, ce alimente să evităm sau ce alimente mâncăm prin excepție și ce înseamnă această hrană pentru corpul nostru.

Cum se formează comportamentul alimentar corect  al copilului nostru?

Se formează așa cum spuneam prin modelul pe care noi, părinții îl oferim. Asta înseamnă că, dacă nu am avut o viață echilibrată înainte să devenim părinți, poate are sens să ne punem problema de a o schimba sau de a o echilibra. Comportament alimentar din perspectiva mea înseamnă să înțelegem că 50-60% din alimentația noastră trebuie să fie formată din legume și fructe, preoponderent crude, că mâncăm la masă, că nu mâncăm mai des de 3-4 ori, nu ronțăim încontinuu, dăm timp sistemului nostru digestiv să digere, evităm zahărul,  evităm băuturile carbogazoase și sunt unele alimente de care putem să nu ne atingem. Asta înseamnă un comportament corect.

Este important programul de masă?

Cred că este important până la punctul în care copilul își învață propriul corp și învață să mănânce atunci când îi este foame. Eu cred că este mai important să mănânci atunci când îți este foame decât după un program fix, în ore.

Copiii mofturoși sunt rezultatul greșelilor părinților lor?

Cred că ne naștem diferiți. Sunt copii mai degrabă atenți la ceea ce mănâncă și refuză alimentele noi, preferă anumite alimente, dar sunt și copii care, pur și simplu, încearcă de toate și le mănâncă deopotrivă. Plecând de la această premisă, cred că inclusiv diferența de hrană în primele luni este importantă, cred că altfel de gusturi are dezvoltat un copil care a fost alăptat versus unul care a primit lapte praf. Și da, cred că obiceiurile părinților sunt foarte importante. Povestind din propria experiență, cred că, petrecându-mi timpul cu Amos, mai mult jucându-ne decât gătind, preferința lui pentru mâncare crudă, eu neavând timp să gătesc, este mai mare decât cea pentru mâncare gătită. Amos preferă mai degrabă o salată decât o mâncare de mazăre. Acum nu înseamnă că e bine așa sau nu e bine, înseamnă că dacă noi facem anumite alegeri, copiii învață să mănânce într-un anume fel și, până la urmă, gusturile se educă. Așadar, ei sunt foarte mult oglinda noastră.

 Cum îi convingem pe copiii mofturoși să mănânce?

O să plec de la ce nu facem. Nu păcălim copiii, nu îi speriem, nu îi recompensăm (cel puțin material), nu îi amenințăm, nu îi pedepsim de niciun fel. Deci, nu folosim motivație externă. Uite ce ar putea să funcționeze: copiii sunt foarte mult axați pe vizual și am putea să le spunem povești  despre anumite alimente pe care să le așezăm mai frumos în farfurie. Sună mult mai frumos copăcei de zăpadă decât conopidă. Ce mai putem face este să îi implicăm atât în cumpărarea alimentelor, cât și în pregătirea mesei, pentru că mai degrabă vor să guste ceva ce au gătit chiar ei. Un alt lucru pe care îl putem face și care funcționează pentru foarte multe familii, inclusiv pentru a noastră, este să alegem o zi din săptămână în care să avem cel puțin un aliment nou pe masă. E ziua încercărilor și fiecare membru al familiei gustă din alimentul cel nou. Alegerea de a înghiți mâncarea sau de a o scuipa aparține fiecăruia. Nu obligăm să mestece mâncarea, trebuie doar să o guste. Cum am mai spus, gusturile se educă și, dacă a gustat spanacul și nu i-a plăcut, mai încearcă peste trei luni și nu i-a plăcut, e posibil ca peste un an să mănânce spanacul pentru că papilele gustative deja s-au obișnuit cu acel gust.

 

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.