Home / Viata de familie / Activitati / Ne cunoaștem copilul?

Ne cunoaștem copilul?

Am stat de vorbă cu Mihaela Feodorof, fondatoarea companiei Yourway Life & Career Counseling, Executive Coach și Career Architect, despre autenticitate, potențial și dezvoltare armonioasă a copilului. Am aflat că o parte din personalitate este ereditară, însă cea mai mare parte se construiește, se șlefuiește și se adaptează în funcție de mediul în care crește copilul.

Cum definim personalitatea și cum o construim?  

Din punct de vedere științific, copiii moștenesc ADN-ul părinților, o mare parte din informația genetică fiind primită chiar de la bunici. Cu toate acestea, aportul nostru și al relațiilor pe care noi le avem în preajma lor în primii ani de viață contează enorm. Afecțiunea, dragostea, modul în care noi ne raportăm la copii, dar și relațiile exterioare pe care ei le construiesc reprezintă baza construcției personalității. Acolo se întâmplă lucrurile definitorii pentru toată viața lui. E foarte important ca, pe măsură ce copilul crește, să știe cine este și ce-și dorește.

Ce greșeli fac adesea părinții în relația cu copilul? Cu cele mai bune intenții, bineînțeles.

Protecția fără limite. Da, hiperprotecția devine un handicap pentru copil. „Ești mic, nu poți, lasă că te ajută mama sau te leagă bunicul la șireturi“, plus toată dragostea și toate fricile puse pe umerii copilului – cu cea mai bună intenție – nu-l ajută pe copil să se dezvolte. Pentru că, efectiv, nu are spațiu! Părinții au tendința să-și sufoce copilul, iar rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor. Mai târziu ajungem să ne plângem de un copil care nu-și asumă nimic, e leneș, nu e responsabil. Dar nu e deloc vina copilului. El chiar nu înțelege ce vrem de la el. Mereu a fost cineva care a avut ceva de făcut pentru el și, evident, că și-a creat acest obicei de a fi ajutat și protejat.

De la ce vârstă poate fi identificată vocația copilului și, mai ales, cum?

La 14 ani, când copilul este adolescent, aceasta fiind și perioada când îşi alege liceul, domeniul, profesia. În principiu, vocația poate fi identificată în urma unui test care vine și cântărește din mai multe perspective preferințele și stilurile copilului, precum și modul în care ele se combină. Importantă este și evaluarea vocațională, care scoate la iveală domeniile profesionale cu care copilul va fi într-un confort maxim, dar și pe cele nerecomandate. Uneori domeniile nerecomandate sunt cele mai interesante. Există multe cazuri în care părinții sau profesorii apasă accelerația pe niște materii unde copilul a avut rezultate (pentru că are capacitate și poate a avut și o relație bună cu profesorul respectiv, deci a răspuns la un stimul), însă vocația lui e cu totul în altă parte. Și e păcat să vedem copii care aleg un profil real pentru că au medii mari, când, de fapt, domeniul care le va aduce satisfacție, mai târziu, este legat de științele naturii sau filologie.

Cum decurge procesul prin care copilul este ajutat să-și conștientizeze abilitățile naturale?

În primul rând, oferindu-i spațiu și lăsându-l pe el să-și aleagă activitățile. În general, ca să putem observa înclinațiile și abilitățile copilului, trebuie să-l lăsăm să facă lucruri. Să-l observăm și să-l încurajăm. Și să-i lăsăm mereu opțiunea de a alege conștient. Poate să existe și o perioadă de încercări, evident. Încurajez părinții să-și expună copilul la tot fel de experiențe de viață și de învățare, dar fără a-l încărca. Fiecare are un timp al lui pe care preferă să-l petreacă într-un fel anume, iar acest timp nu trebuie umplut cu toate activitățile extrașcolare la care noi nu am avut ocazia să mergem.

Categoric, școala are un impact semnificativ asupra dezvoltării copilului. În ce măsură ne ajută sistemul să-i descoperim și să-i fructificăm potențialul?

Școala are un impact foarte mare asupra copilului. Din păcate, de cele mai multe ori, impactul este negativ. Cauza principală – constrângerea copilului. Educația de masă este exact ceea ce nu se potrivește cu dezvoltarea armonioasă a copilului. Adică îi pun în bancă pe toți și lucrez cel mai bine cu cei 3-5 copii care sunt ca mine, iar restul fie sunt rejectați, fie ignorați. În consecință, copiii au aceeași abordare față de educație – o rejectează sau o ignoră. Nu există sistem perfect, însă e important să găsim un interlocutor adult care face educație și are metode funcționale pentru a strârni interesul și curiozitatea elevilor, construind o relație frumoasă cu aceștia dincolo de materie.

Există și situații în care copilul are potențial, dar pare total dezinteresat de a-l valorifica. Ce e de făcut atunci?

Copilul trebuie valorizat și scos din zona de confort. De fapt, noi toți avem potențial, însă în contextul nepotrivit, nu mai știm de el – stă bine pus deoparte, încuiat și cheia e aruncată. Potențialul se fructifică în contexte favorabile, iar contextul favorabil presupune să trimit copilului stimulii la care el răspunde. Și aici intervine evaluarea personalității. Dacă am un copil emoțional și sensibil, înseamnă că el are nevoie de mai multă afecțiune, validare și timp cu mine. Oferindu-i-le, îl ajut să-și găsească resursele necesare pentru a se autodepăși. Apoi, copilul, pur și simplu, se animă și ajunge la determinare și pasiune,
moment magic în care copilul se alimentează pe sine ca să meargă la nivelul următor.

Copiii de azi se maturizează mult mai devreme. Care sunt cauzele și, în special, consecințele?

Din păcate, din cauza expunerii la tehnologie. Și la informație. Copiii de azi au toate resursele și, cumva, devine imposibil să-i protejezi sau să-i expui doar la informațiile conforme cu nivelul lor de dezvoltare. Copiii primesc tot felul de informații și, în mare parte, habar nu au ce să facă cu ele. Și nu, nu e în favoarea lor. Pentru că, netrăindu-și copilăria, își pierd autenticitatea.

Care sunt cele mai mari temeri ale părinților de azi în raport cu viitorul profesional al copiilor lor?

Noi proiectăm ceea ce am trăit și ne replicăm experiențele într-un context total diferit. Fiind diferit, ne sperie și așa apare frica. Iar fricile astea le punem pe umerii copiilor noștri. Raportat la profesii și la viitorul profesional, eu nu am alt sfat să le dau părinților decât să aibă încredere în copiii lor, pentru că ei își găsesc calea. Chiar și-o găsesc! Și să se oprească din a-și replica experiențele, pentru că nu mai au valoare

Yourway Life & Career Counseling este compania a cărei misiune este identificarea și dezvoltarea potențialului minorilor, al studenților și tinerilor profesioniști. De 9 ani, aici se evaluează și dezvoltă potenţialul copiilor, începând de la cei mai mici – preșcolarii (2 ani și jumătate – 7 ani) până la adolescenți (14+). Instrumentele cu care se lucrează sunt validate și normate pe populația românească, evaluarea este făcută de psihologi specializați, iar rezultatul interpretării testelor constă într-un ghid de bune practici adresat părinților, educatorilor, profesorilor, rolul raportului de evaluare fiind de suport în dezvoltarea armonioasă a copilului.

 Interviu realizat  de Valentina Merlici

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.