Copilul tău are o jucărie preferată?

Jucaria preferata. Unii copii adoptă o jucărie de pluș, care devine pentru ei un obiect prețios pe care îl duc peste tot. Poate fi, de exemplu, o păturică, un animal de pluș sau chiar o bucată de material pe care copiilor mici le place să o îmbrățișeze.

Când se atașează de o jucărie?

Atașamentul față de o jucărie apare adesea în jurul a 8 luni, când apare anxietatea de separare, o etapă normală în dezvoltarea copiilor. La această vârstă, bebelușul începe să realizeze că este o persoană independentă de părinții săi. De obicei, copiii adoptă o păturică sau un animal de pluș.

De ce se atașează copilul de o jucărie?

Jucăria de pluș îl ajută pe bebeluș să se liniștească și să trăiască mai bine despărțirea de părinți, aceasta permițându-i:

• să se gândească la părinți atunci când aceștia sunt absenți și, așteptându-i, să se simtă în siguranță;
• să se obișnuiască să stea singur, de exemplu în pat;
• să dezvolte mai multă autonomie și un sentiment mai mare de siguranță în situații noi (ex. grădiniță, parc, medic etc.).

Jucăria sau păturica preferate (să le numim consolator) pot servi așadar drept „punte” între cunoscut (părinți, casă) și necunoscut. Îmbrățișând-o, copilul prelungește sentimentul de siguranță pe care îl simte acasă și în prezența părinților.

Acesta este motivul pentru care psihologii numesc consolatorul un „obiect de tranziție”.Este deci un obiect care permite o tranziție între relația de fuziune a bebelușului cu părinții săi și etapa în care va fi pe deplin conștient că este un individ în sine. Această etapă are loc de obicei între 12 și 24 de  luni. În acest moment, copilul prinde încredere și începe să exploreze mediul, sub privirea binevoitoare a oamenilor pe care îi iubește.

Fiecare consolator este unic

Copiii întâmpină dificultăți în a accepta o schimbare de jucărie și rareori „adoptă” mai mult de una, deoarece, pentru ei, jucăria lor este unică.Mirosul și textura pe care le-a dobândit de-a lungul zilelor îl liniștesc pe copil. Bebelușii sunt foarte sensibili la mirosuri, iar cele din laptele matern, săpunul, pielea părinților sunt adesea suficiente pentru a-l calma.

Astfel, chiar dacă un cățeluș de pluș pare identic cu altul, nu este: mirosul și uzura lui îi conferă un caracter unic.

Relația cu jucăria preferată variază de la copil la copil. Unii o poartă cu ei toată ziua, alții o cer la culcare, când sunt triști, când se rănesc sau când se găsesc într-un mediu străin lor.

Până la ce vârstă?

Copilul este cel care va decide singur să nu-și mai ia jucăria.Într-o zi, pur și simplu nu va mai simți nevoia să aibă una, poate pentru că:

• limbajul îi va oferi noi mijloace de a-și exprima durerea sau plictiseala;
• se va simți mai sigur pe sine;
• relația cu alți copii, activități în aer liber etc. îl va ajuta să nu mai aibă nevoie de confortul jucăriei preferate.

În general, micuțul își abandonează jucăria de pluș între 3 și 5 ani.Cu toate acestea, unii copii de 4 sau 5 ani o pot folosi pentru a se liniști în perioadele de adaptare sau în situații stresante, precum o vizită la medic, o schimbare a grupului la grădiniță sau chiar în timpul unei boli. Pe la 6 ani, copilul de obicei nu mai este liniştit de jucăria lui preferată.

Cu toate acestea, este posibil ca un copil să fie nevoit să-și găsească temporar jucăria dacă are loc un eveniment mai dificil în viața lui, cum ar fi boala unei persoane dragi, o mutare sau sosirea unui nou copil în familie. Este important să respecți această nevoie. Când copilul se va descurca cu această nouă situație, își va lăsa din nou jucăria deoparte.

Cum să-ți ajuți copilul să scape de jucăria preferată?

Iată câteva sfaturi dacă vrei să-ți ajuți copilul să scape de consolatorul lui:

• Evită să-i îndepărtezi brusc consolatorul. În timp, cu cât se simte mai înțeles și liniștit, cu atât mai devreme va renunța la obiceiul de a-și aduce consolatorul peste tot.
• Permite-i să aibă jucăria în timpul schimbărilor importante, cum ar fi începerea grădiniței sau trecerea de la un grup de copii la altul. De asemenea, poți să-i ceri educatorului să observe atunci când îi cere jucăria pentru a afla ce îl îngrijorează. Pe la 3 sau 4 ani, copilul tău are capacitatea de a accepta anumite reguli, de exemplu că o poate avea la somn sau în excursii cu mașina, dar nu la magazin.
• Amenajează acasă un loc special pentru a-și depozita jucăria. O poate așeza acolo în timp ce mănâncă sau se joacă. El poate să vină și să-și depoziteze jucăria acolo oricând dorește. Încetul cu încetul, o va lăsa din ce în ce mai mult în acel loc, pe care îl va vizita pentru a se liniști, dar fără să o mai ia.

Învață-l autonomia

• Dacă copilul tău nu vrea să se despartă de jucăria lui în timpul mesei, sugerează-i să o așeze lângă masă. Astfel, jucăria îl va urmări cum mănâncă și îl va aștepta. Poți aplica aceeași strategie  și atunci când face dezordine.
• Dacă copilul tău realizează că și-a uitat jucaria preferata acasă, cel mai bine este să nu te întorci să o ia. În schimb, subliniază-i că probabil are nevoie de ea mai puțin. Asigură-l că o va găsi când va ajunge acasă. Dacă copilul tău are mai puțin de 2 ani sau dacă suferă de anxietate fără aceasta, poți totuși să o iei.
• De asemenea, poți promova treptat autonomia micuțului tău spunându-i că este responsabilitate ta să aduci toate obiectele necesare în timpul ieșirilor sau activităților și că a lui este să-și ia jucăria preferată. Dacă o uită este problema lui, dar că o să-l aștepte acasă. Treptat, va renunța să o mai ia.

Un alt articol interesant este și 7 trucuri sa-l faci sa imparta jucariile.

Articol susținut de Asociația Educație pentru Suflet!