Home / Copil / Copilul tău împarte lucruri?

Copilul tău împarte lucruri?

Copilul tău nu vrea să împartă jucăriile, spațiul, părinții, educatorul…? Nu trebuie să-ți faci griji, acest obicei de a da se dobândește puțin câte puțin pe toată perioada copilăriei.  

Încep cu un mic exemplu: David  are 2 ani și jumătate și de fiecare dată când fratele său sau alt copil îi iau o jucărie face o criză de nervi. Același lucru se întâmplă și când fratele vorbește cu mama și este îmbrățișat de aceasta. Mama îi explică lui David că este important să împartă lucrurile, că îl iubește la fel de mult ca și pe fratele său, dar acesta nu înțelege. Ce este de făcut? Trebuie să ne gândim că este o provocare majoră pentru copil să înțeleagă acest concept oarecum ciudat, care îi cere, măcar pentru câteva momente, să renunțe la ceea ce iubește.

O viziune egocentrică despre lume

Pentru a înțelege mai bine cum se dobândește acest obicei de a împărți, trebuie să analizăm mai întâi cum se dezvoltă cel mic la nivel socio-emoțional. Copilul se naște cu o viziune egocentrică asupra lumii, el este centrul universului, cel în jurul căruia se învârte totul… În capul său, devine unul cu mama sa, care îi îndeplinește toate nevoile și dorințele. Apoi, puțin câte puțin, înțelege că este o ființă în sine, cu nevoi, dar și cu dorințe, inclusiv cu dorința de posesie.

“E al meu!”,  aceasta este propoziția standard a unui copil când își manifestă posesia. Și tot ce vrea el, vrea pentru sine! Nu există varianta ca fratele sau un prieten să „atenteze” la ceva ce este al lui. Pe de altă parte, el nu are nicio problemă de conștiință să meargă să-și ia jucăria din mâinile altui copil și că acesta va plânge. El este fericit că și-a recuperat lucrul care este al lui. Trebuie înțeles că, înainte de 3 sau chiar 4 ani, copilul nu este în niciun fel capabil să se pună în pielea altuia, să înțeleagă ce simte. Și atâta timp cât această viziune egocentrică persistă, conceptul Împărțire nu poate fi înțeles.

Pentru mine, pentru tine, pentru noi…

Pentru ca copilul să înțeleagă conceptul de împărțire, putem începe între 18 luni și 2 ani să îi explicăm despre apartenența lucrurilor: ceea ce este al lui, al fratelui și să-l învățăm cum să ceară pentru a obține un lucru care nu este al lui. Și invers. Astfel, el va deveni treptat conștient de sentimentul său de posesie față de lucrurile sale, dar și de celălalt! Pentru că, pentru a dori să împarți, trebuie să fi avut mai întâi plăcerea de a deține!

În jur de 4 ani, copilul va fi mai capabil să se pună în locul celuilalt și să înțeleagă cum se simte când nu mai are jucăria adorată. Atunci va înțelege că trebuie să întrebăm înainte de a lua lucrurile, că uneori putem fi refuzați și că trebuie să așteptăm să ne vină rândul.

De asemenea, este foarte important ca copilul să aibă propriul său spațiu, unde știe că se poate juca singur dacă dorește și unde își poate păstra cele mai prețioase jucării. Ar putea fi dormitorul său, care devine un loc în care alții trebuie să ceară permisiunea înainte de a intra sau de a lua o jucărie. Și dacă copiii împart aceeași cameră, coșuri sau cutii desenate chiar de ei, acestea pot fi comorile lor, la care doar ei au „cheia”!

Iar pentru cei cărora le este dificil să împartă atenția mamei sau a tatălui cu fratele, un moment singur cu el, unde faceți împreună o activitate care îi place, poate fi suficient pentru a-l calma. 

De la 0-18 luni
Copilul are o viziune egocentrică asupra lumii, în care totul este centrat pe satisfacția propriilor nevoi. Întrucât nu stăpânește limbajul, se exprimă adesea prin plâns sau urlete pentru a-și arăta nemulțumirea. Noțiunea de împărțire este departe de intențiile sale: totul îi aparține!

De la 18 luni la 3 ani
Copilul devine treptat conștient de sine și de ceilalți. Totuși, noțiunea de partajare nu este dobândită.  Este perioada  lui „Al meu”. 

Între 3 și 5 ani, copilul înțelege treptat că nu poate obține tot ce își dorește atunci când vrea și că trebuie să facă compromisuri. El este din ce în ce mai capabil să se pună în locul celuilalt și începe să negocieze cu prietenii.

La această vârstă, micuțul tău înțelege un concept foarte complex și, ca părinte, este nevoie de mult timp și energie pentru a-l ghida. Ajutați-l să-și aștepte rândul, educați-l treptat despre plăcerea de a împărți – îi împrumutăm jucăriile sale prețioase, dar primim și noi pentru a încerca! -, dar nu insista. Prea multă presiune nu-i va întări decât dorința de posesie, așa că este mai bine să-i explici celuilalt copil că micuțul nostru nu vrea să-și împrumute lucrurile pentru moment. Nu vă faceți griji, peste câțiva ani, el va fi foarte mândru să își împartă jocurile și jucăriile cu fratele și prietenii săi!

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.