Home / Copil / Copiii rămași fără părinți, o dramă a pandemiei

Copiii rămași fără părinți, o dramă a pandemiei

Pierderea unui părinte este o experiență grea pentru un copil, e ca o furtună în urma căreia se schimbă realitatea în care trăiește. Cum îl afectează, ce emoții trăiește, cum poate fi susținut ne spune Andra Costin, consilier psihologic, membru ISTT.

În pandemie, foarte mulți copii și-au pierdut părinții. Cum afectează această tragedie viața și dezvoltarea copilului?

Moartea este inevitabilă, este incontrolabilă, iar experiența pierderii face parte din viața noastră cu multiple implicații la nivel fizic, psihic și social. Părinții au un rol esențial în creșterea, îngrijirea și dezvoltarea copiilor, ceea ce înseamnă că pierderea unuia dintre părinți e un factor de risc pentru viața copilului care trebuie avut în vedere de persoanele care se ocupă în continuare de copil.

Efectele pierderii părintelui vor fi resimțite în fiecare etapă de dezvoltare, pe măsură ce copilul crește și are diferite nevoi în raport cu cei care îl îngrijesc. La fiecare etapă de dezvoltare, el se va baza pe tot ce îl ajută atât din interiorul său (resurse personale, forța sa, capacitatea de a face față și de a depăși greutățile cu care se confruntă), cât și din exteriorul său (mediu social, persoane de suport din familie sau din afara familiei, contexte favorabile dezvoltării).

Pierderea unui părinte este o experiență grea pentru un copil, e ca o furtună în urma căreia se schimbă realitatea în care trăiește copilul și propria sa identitate. Când susținem un copil care a trecut printr-o pierdere e important să avem în vedere două aspecte: pe de-o parte, copilul pierde unul dintre părinți prin deces și are nevoie să-l jelească; pe de altă parte, se confruntă cu situația în care părintele rămas în viață trece la rândul său prin doliul natural asociat pierderii partenerului de viață și e împărțit între trăirea durerii proprii și continuarea îngrijirii și susținerii copilului. E ca o horă care pune la încercare atât copilul, cât și părintele, provocând relația pe care cei doi au construit-o împreună.

Andra Costin, consilier psihologic, membru ISTT

Copiii au nevoie de părinții lor pentru a se putea regla emoțional, cei mici chiar depind în mare măsură de părinte pentru a putea face față emoțiilor trăite în diverse situații. Pierderea unui părinte este o experiență traumatică pentru copil, implică întreruperea unei relații de atașament cu o persoană semnificativă și confruntarea cu ideea că viața are un final. În funcție de etapa de dezvoltare la care survine pierderea, copilul va avea un grad diferit de înțelegere a ceea ce se întâmplă, însă cu siguranță va resimți un gol în interiorul său ca urmare a dispariției părintelui.

Ce emoții trăiește un copil într-o astfel de situație și cum îl pot afecta acestea?

Trăirile asociate pierderii sunt neputința, frica de moarte, vulnerabilitatea, tristețea, singurătatea, durerea emoțională și copilul are nevoie de un spațiu sigur, alături de persoane de încredere cu care să poată exprima toate aceste trăiri.

Durerea, ca răspuns psihofiziologic la pierdere, include o amplă varietate de aspecte psihologice și fiziologice care evoluează în timp, cum ar fi emoții (dor, tristețe), gânduri, amintiri în legătură cu cel care nu mai este, somatizări ca o formă de expresie la nivel fizic a durerii emoționale.

Doliul este procesul natural prin care experiența pierderii și durerea asociată acesteia sunt integrate la nivel psihic. Acest lucru permite reorientarea către viață în contextul existenței și acceptării morții ca parte inevitabilă a vieții.

Procesul de doliu produce efecte în planul funcționării copilului. De exemplu, s-ar putea sa nu mai aibă poftă de mâncare, să aibă dificultăți cu somnul, să scadă randamentul la școală, să-i fie greu să se concentreze și să își gestioneze emoțiile, iar în plan social poate să apară o tendință de izolare, retragere din interacțiunile cu prietenii sau colegii de școală.

Situația de pierdere presupune o realitate modificată pentru copil. Toate trăirile pe care el le experimentează atunci când se confruntă cu o pierdere au nevoie de recunoaștere, manifestare și consumare pentru ca procesul de adaptare la noua realitate să își urmeze cursul firesc.

Cum poate fi susținut un copil aflat într-o astfel de situație să își recapete speranța?

În tot acest proces ca un carusel cu suișuri și coborâșuri copilul are nevoie de suport din partea părintelui rămas în viață, din partea familiei extinse (bunici, unchi, mătuși, veri) și din partea mediului social în care copilul trăiește (școală, cluburi la care participă, prieteni, vecini, suport psihologic dacă e nevoie).

Pentru copii principalul suport este cel oferit de părintele rămas în viață sau rudele responsabile cu îngrijirea sa dacă niciun părinte nu mai este în viață. Adulții sunt cei care au rolul de creștere, îngrijire și asigurare a unui mediu prielnic dezvoltării armonioase a copiilor.

Ce pot face adulții care îngrijesc copiii după ce aceștia și-au pierdut un părinte?

  1. E important să-i spună copilului adevărul în legătură cu ce se întâmplă, adaptat la vârsta și nivelul său de dezvoltare, să pună în cuvinte realitatea pe care el oricum o vede și o simte schimbată;
  2. Pot să creeze medii sigure, de încredere, în care copiii să-și poată exprima toate trăirile, să le normalizeze și să le valideze chiar dacă sunt dureroase;
  3. Își pot asuma și manifesta ei la rândul lor trăirile, le pot recunoaște, numi și exprima pentru a oferi un model copilului, pentru a-i arăta ca nu e singur, că e înțeles și susținut în procesul pe care îl are de parcurs;
  4. Pot apela oricând simt nevoia la suport psihologic, pentru a putea face față mai bine propriilor trăiri asociate pierderii și pentru a putea susține copilul mai departe.

De asemenea, studiile arată că suportul social este un factor esențial de reziliență și ajută oamenii să facă față mai bine pierderilor cu care se confruntă.

În ceea ce privește suportul psihologic acordat în urma unei pierderi, acesta constă în primul rând în consilierea de doliu. Doliul sănătos are mai multe etape (negare și izolare; furie; negociere, târguială; depresie; acceptare) care se întrepătrund și în vreme ce unele aspecte din situația cu care cei îndoliați se confruntă pot fi acceptate mai ușor, altele sunt mai greu de procesat și va dura mai mult timp integrarea lor. 

Scopul consilierii psihologice este să susțină persoana în parcurgerea etapelor firești ale doliului, să clarifice efectele pierderii, ce a rămas neschimbat, ce s-a schimbat și să prevină eventualele blocaje în adaptarea la noua realitate.

Pentru copii, consilierea de doliu presupune venirea în întâmpinarea nevoilor de suport emoțional pe care copiii le au când pierd un părinte. Consilierii și psihoterapeuții sunt pregătiți să ofere un spațiu sigur în care copiii se pot manifesta emoțional, pot pune întrebări despre ce îi macină și își pot clarifica nedumeririle. Fiecare intervenție presupune să ținem cont de situația pierderii, de ceea ce îl ajută pe copil, pe ce se bazează el, de ceea ce îl încurcă și ceea ce ar putea să-l încurce. Rolul consilierii și psihoterapiei este să stimuleze ce îl ajută pe copil și să diminueze cât se poate ce îl încurcă. Prin acest suport copilul recapătă speranța și încrederea că el poate merge mai departe cu viața sa chiar și după ce a trecut printr-o experiență atât de dureroasă.

Oamenii spun adesea că vor să treacă sau că au trecut „peste” o pierdere. În realitate mai degrabă învățăm să trăim cu ea, o integrăm în tot ceea ce facem și în ultimă instanță, acceptăm faptul că experiența aceasta ajunge să ne schimbe indiferent dacă ne dorim acest lucru sau nu, indiferent dacă și cât suntem de pregătiți pentru această schimbare.

MedLife vine în ajutorul acestor copii și a lansat o inițiativă prin care oferă consiliere psihologică gratuită copiilor care și-au pierdut părinții din cauza COVID-19. O echipă de psihologi cu experiență va discuta cu cei aflați în această situație, sprijinindu-i să depașească mai ușor această perioadă.

Pentru a beneficia de serviciu, este necesară completarea unui formular, de către un părinte sau tutore legal, iar ulterior, echipa MedLife îi va contacta pentru programare. Ședințele de consiliere psihologică vor avea loc online și se adresează copiilor cu vârsta de până la 18 ani.

Acțiunea face parte din platforma de sănătate RoMâine, lansată de MedLife, un efort comun de însănătoșire națională, pe termen lung, prin care sistemul de sănătate își propune să găsească soluții pentru a face România bine împreună, alături de cetățenii săi. În contextul valului 4 al pandemiei, MedLife și-a propus să susțină cele mai afectate categorii din acest moment. Astfel, pe lângă serviciile de consiliere psihologică pentru copii, compania va asigura servicii de consiliere psihologică gratuită și pentru personalul medical din spitalele COVID, asistență medicală pentru români din zone izolate, prin intermediul Unității Mobile, precum și o serie de pachete speciale de prevenție pentru pacienții cu boli cronice și cei care au trecut prin COVID-19. De asemenea, o echipă de voluntari MedLife va merge să ofere ajutor în spitalele COVID. Mai multe detalii sunt disponibile pe platforma RoMâine: https://www.medlife.ro/romaine/romaine-va-fi-bine.

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.