Ce facem când copiii refuză să iasă la joacă după perioada de restricții?

Am primit la redacție mai multe întrebări de la mămici disperate care ne-au rugat să le ajutăm cu un sfat, deoarece copiii lor refuză să iasă afară după această perioadă de izolare.  Ioana Olărașu, psiholog psihoterapeut, le dă câteva sfaturi, care cu siguranță le va fi de ajutor.

„S-ar putea să fim surprinși observând refuzul copiilor de a se întoarce la joacă în aer liber în urma acestei perioade de restricții. Rutina lor de socializare s-a restrâns la mediul familial: poate că se simt mai în siguranță înăuntru, și-au împlinit nevoia de socializare alături de adulți și poate că au găsit în mediul virtual o sursă de stimulare la îndemână care le aduce o sursă de emoționalitate bogată și intensă, cu care realitatea pare că nu poate concura. Pentru a reintroduce rutina de socializare în aer liber este nevoie să avem în vedere aceste aspecte și să ne gândim la o strategie pe care să o aplicăm treptat, pentru a le da timp să se adapteze posibilității de a ieși în aer liber:

• Putem aminti cât de bine îi face corpului și minții noastre să petrecem timp în natură și să le transmitem copiilor că am decis să ieșim împreună la joacă afară timp de 30 minute pe zi. Întrebați-i care sunt jocurile de care le e dor: De-a v-ați ascunselea? Leapșa? Șotronul? Jocul cu mingea sau badminton? Poate că bicicleta, trotineta sau rolele așteaptă cuminți să fie luate la plimbare.
• Pentru a-i pregăti pentru o ieșire în siguranță, exersați acasă distanțarea socială, jucându-vă cu o sfoară sau cu bandă adezivă pentru a delimita distanța de 1,5 m. Poziționați-vă la capete și încercați un joc: puteți pasa o minge sau chiar dansa. Amintiți-le copiilor că exersați distanțarea pentru a le fi mai ușor să o păstreze când sunteți afară.

• Dacă rutina copiilor din ultimul vreme a inclus un timp consistent petrecut pe tabletă, telefon sau laptop, reduceți treptat timpul din fața ecranelor. Va fi frustrant pentru ei, cel puțin la început, motiv pentru care o idee bună este să le oferiți alternative: Nu vom petrece atât de mult timp în fața ecranului, dar putem, în schimb să ieșim afară, să ne jucăm împreună (poate fi și un joc de socializare în interior, importantă fiind deplasarea atenției din mediul virtual către mediul relațional).
• Întrebați-i care sunt colegii sau prietenii de care le este dor și organizați întâlniri scurte de joacă, menținând distanțarea.
• Propuneți-le să deveniți exploratori pentru o zi și alegeți un loc verde unde puteți organiza o căutare de comori. Puteți deveni detectivi ai naturii folosind lupa sau binoclul sau puteți organiza un picnic. Faptul că experimentați împreună o stare de relaxare în exterior îi va ajuta pe copii să se simtă în siguranță. Puteți adapta această activitate în funcție de interesele și preferințele familiei.
• Atitudinea noastră poate fi molipsitoare: dacă reușim să le transmitem copiilor încântarea de a merge afară, dar și încrederea că vom fi în siguranță dacă ținem cont de măsuri, ei vor fi cu atât mai interesați să participe. Detaliile fac diferența: tonul vocii, expresivitatea facială, spiritul ludic. Putem chiar să sugerăm un element de surpriză. Copiii vor dori să iasă la joacă alături de copilul nostru interior.

Pașii mici, dar siguri sunt cheia unei astfel de adaptări: cu cât vor începe să trăiască mai multe emoții pozitive în exterior, cu atât mai dornici vor fi să iasă afară, la joacă. Relaționarea pozitivă cu noi și cu prietenii lor va ușura acest proces, închegând schimbarea. Vă recomand să aveți în vedere ritmul copilului, dar și pe al dvs. ca părinte: așa cum și noi ca adulți ieșim mai greu din zona de confort, așa și ei întâmpină astfel de provocări uneori. Alături, le putem depăși.”