Home / Copil / Dezacorduri între părinți privind educația copiilor

Dezacorduri între părinți privind educația copiilor

Nu este întotdeauna ușor, ca părinți,cădem de acord în creșterea copilului, mai ales atunci când copilul crește sau când familiile sunt recompuse. Toată lumea este obligată să facă compromisuri. Iată mărturiile unor părinți care „au căzut la pace”:

„Trebuie să fim uniți”

Elena, 41 de ani, mama a doi băieți, de 6 și 11 ani

 „Subiectul principal al conflictului dintre soțul meu și mine de ceva timp sunt jocurile video. I se pare normal ca băieții noștri să joace des. Consider că este important să le stabilesc limite. Este adevărat că el nu stă atât de mult timp cu ei acasă și nu își dă seama de timpul petrecut în fața computerului, dar când îi cer să intervină, el îmi răspunde că nu este grav și că toți băieții de vârsta lor joacă. Dintr-o dată, eu sunt obligată să sancționez. Noi nu ne-am luptat niciodată atât de mult ca acum, de când copiii noștri au crescut. Este o vârstă dificilă și ar trebui să fim uniți, ca părinți. Nu este întotdeauna ușor, dar încercăm să discutăm, să găsim un punct comun, dar mai există subiecte asupra cărora chiar nu cădem de acord.”

„Venim din culturi diferite”

Bianca, 40 de ani, mama a trei copii cu vârstele de 4, 9 și 11 ani

„Diferențele în educație au apărut foarte repede în căsătoria noastră, deoarece venim din culturi diferite. Soțul meu este olandez și, evident, copiii nu sunt crescuți în același mod în ambele țări! În familia lui, copiii sunt lăsați să facă ce vor și apoi văd ei ce se va întâmpla. Eu sunt mult mai strictă și de multe ori am trecut ca mamă rea. Soțul meu seamănă foarte mult cu familia lui. Este un tătic care are grijă de copii foarte bine, se joacă cu ei, dar nu este în stare să-i pedepsească. Am încercat de mai multe ori să-l las să facă față crizelor în felul lui, dar când m-am întors problema nu era rezolvată și copilul încă plângea. De când locuim în România, situația s-a îmbunătățit totuși puțin. Deoarece nu mai există părinții lui, soțul meu este obligat să-și joace un pic mai mult rolul de tată și să-și exercite autoritatea.”

„Copiii se joacă cu sentimentele părinților

Andreea, 42 de ani, mama a trei copii cu vârstele de 7, 11 și 14 ani

„Am divorțat cu mulți ani în urmă și de 4 ani m-am recăsătorit cu un bărbat care are și el 2 copii.  Suntem o familie mixtă. La începutul vieții noastre împreună existau inevitabil diferențe în educație, deoarece fiecare își crescuse copiii cu un alt soț, ani de zile. Dar, din moment ce am vrut amândoi să funcționeze căsnicia și familia noastră, am făcut compromisuri. De exemplu, am ajuns să le permit copiilor mei să mănânce Nutella la micul-dejun, ca și cei ai soțului meu, în timp ce la început mi se părea o erezie. Pe de altă parte, el a depus eforturi pentru a îndrepta comportamentul copiilor lui la masă, forțându-i să guste mâncarea înainte de a spune că nu le place. Toată lumea este obligată în mod constant să facă compromisuri, altfel este foarte greu. Nu putem adopta o regulă pentru unii și pentru alții nu. Copiii sunt foarte sensibili la acest lucru. De exemplu, fiul meu de 11 ani a avut un episod groaznic când una dintre fiicele soțului a folosit un laptop la care ea nu avea dreptul, fiind primit de la tatăl lui.  În familiile amestecate trebuie să încerci să gestionezi corect situațiile. Mai ales că copiii sunt înclinați să se joace cu sentimentele părinților. Încercăm să nu cădem în capcană fiind mereu de aceeași părere în fața lor. Regula noastră absolută este să nu fim în dezacord niciodată în prezența lor, altfel există nedreptăți și copiii sunt foarte sensibili la ele.”

„Nu aspir să fiu un părinte perfect”

Aurelian, 43 de ani, tatăl a doi copii, de 6 și 11 ani

„Eu și soția mea nu am reușit niciodată să ne punem de acord asupra faptului dacă trebuie sau nu să ne plesnim copiii ca și pedeapsă. Ea refuză orice atac asupra integrității lor fizice, orice pedeapsă corporală, pentru a folosi cuvinte mari. Și cred că este doar o modalitate de a marca limitele. Nu sunt sigur că aceasta este o mișcare mai agresivă decât țipatul sau pedeapsa.  Chiar cred că are dreptate în esență: nu învățăm copiii să soluționeze conflictele prin violență și, în același timp, noi îi plesnim. Dar… în fața furiei nu este întotdeauna ușor să raționezi. Astăzi, întrebarea apare mult mai puțin pentru că înțeleg mai bine semnificația unei pedepse. Nu cred că i-am traumatizat. Oricum ar fi, nu aspir să fiu un părinte perfect!”

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.