Cum vorbești cu copilul despre dizabilități

Dizabilitatea este un subiect dificil de abordat cu copiii mici și nouă, părinților, ni se pare că ei se simt uneori inconfortabil în fața unei persoane cu dizabilități. Cum le vorbești despre diferență?

Specialiștii cred că copiii nu se simt inconfortabil în fața unei persoane cu dizabilități, ci sunt curioși și pun întrebări care îi fac pe adulți să nu se simtă confortabil. La aceste întrebări trebuie răspuns simplu, încercând să găsim cuvintele potrivite. Găsirea cuvintelor potrivite înseamnă să le spunem încă de la început că este o persoană și nu o persoană cu dizabilități. 

Dacă un copil se află într-un scaun cu rotile, îi poți explica puiului tău că acesta a avut o problemă fizică; dacă are o dizabilitate intelectuală sau o tulburare de comportament, îi spui că nu s-a dezvoltat suficient și că nu își poate exprima emoțiile în cuvinte, la fel ca el. Trebuie să-i vorbești despre faptul că această persoană este diferită de el, dar că este o persoană „capabilă”. Este o noțiune foarte importantă în imaginația copiilor, deoarece și ei se simt „capabili” să facă lucruri.

Trebuie evitată mila

În fața unei persoane cu dizabilități suntem tentați să o protejăm. Este adevărat că o persoană cu dizabilități poate avea nevoie de ajutor, dar nu trebuie exagerat. Trebuie să fim binevoitori și protectori, așa cum ar fi un frate mai mare, cu regulile pe care le-am aplica tuturor.

Unii vor tinde, de asemenea, să tolereze orice de la o persoană cu dizabilități, mai ales dacă este un copil. Dar, din nou, aceasta este o greșeală. Nu există niciun motiv pentru a tolera un copil care distruge în mod sistematic turnul Lego al altuia, de exemplu, sub pretextul că este diferit. Adesea vedem dizabilitatea și nu personalitatea copilului.

Coleg cu dizabilități

Dacă copilul tău are un coleg cu o dizabilitate, tu, ca părinte, ar trebui să-l informezi despre sosirea acestuia, explicându-i cine este și de ce va avea dreptul la un tratament diferit. Cu cât explicăm mai mult situația, cu atât copiii înțeleg mai mult și îl vor integra pe copilul cu dizabilitate în grupul lor. 

Copilul cu dizabilități vine în clasă, la fel ca orice alt copil, cu diferențele sale și cu propria personalitate. Dacă această diferență este încă percepută ca fiind specială, aceasta se datorează și faptului că acești copii nu au mers la o școală normală, ci în unități specializate.

Reacția părinților

Uneori, cu părinții este mai complicat decât cu copiii. Opinia adulților asupra handicapului nu facilitează integrarea copilului cu dizabilități în societate. Va dura o întreagă generație pentru ca mentalitățile să se schimbe. Părinții se tem adesea că profesorul nu va mai avea suficientă grijă de copiii lor și că rezultatele lor școlare vor scădea.

Putem înțelege aceste preocupări, deoarece sosirea unui copil cu dizabilități într-o clasă necesită adaptări. Dar de acestea pot beneficia și alți copii datorită implementării unei pedagogii diferențiate și a unei reformulări a instrucțiunilor. Când văd aceste beneficii, părinții reacționează diferit. 

Prin urmare, dacă ai un copil cu o dizabilitate, este necesar să vorbești cu ceilalți părinți, cu profesorii, astfel încât toți să ajute la integrarea acestuia în școală și societate.

Articol susținut de Asociația Educație pentru Suflet!