Home / Copil / Copilul tău are crize de furie?

Copilul tău are crize de furie?

Deși perfect normale și răspândite, izbucnirile nervoase ale copiilor noștri ne deranjează. Toți părinții vor „gusta” într-o zi furia copiilor!

Este sâmbătă după-amiază și doi părinți cu o fetiță de 3 ani au venit la cumpărături. Fetița dorește foarte multe dulciuri. Dilema părinților este dacă acceptă sau nu să cumpere acele dulciuri. „Dacă accept, se va obișnui repede să obțină ceea ce vrea, dacă refuz, criza de plâns în magazin este asigurată! Ce să fac? Să-i explic că nu are voie? Oare  va fi suficient să o conving? Nu sunt sigur. Dacă o refuz, ea o să plângă, o să țipe, toată lumea din magazin o să se uite la noi.”

Deși majoritatea părinților experimentează, într-o zi, rușinea de a-și vedea copilul țipând într-un loc public, când ți se întâmplă ție, ai impresia că ești singurul părinte de pe planetă care nu a reușit să-și educe copilul. Crezi că toți acei oameni care întorc capetele la auzul țipetelor copilului tău te consideră un părinte rău. În cele din urmă, cei mai mulți spun: “Părinte slab! Îmi amintesc, al meu nu sufla în fața mea”. Dar credeți că este adevărat? Noi am cerut sfatul unui specialist și iată ce am aflat:

Furie până la o anumită vârstă

În primul rând, este important să clarificăm acest lucru: atacurile de furie la copii (în special între 2 și 4 ani) sunt perfect normale! Nu trebuie să te alarmezi că ar fi o tulburare de comportament.

Nu toți copiii își manifestă emoțiile negativ. Dar dacă cel mic are un temperament puternic și extrovertit, el își manifestă frica, dezamăgirea, anxietatea și mânia prin lacrimi, țipete și uneori și prin gesturi agresive.

Istericalele încep, în general, în jurul vârstei de aproape 2 ani. Vor ajunge la perioada „de vârf“ în jurul vârstei de 3-4 ani, unde crizele pot dura chiar și peste o oră, fiind însoțite de țipete, plâns, mișcări necontrolate, rupere sau aruncare de obiecte. În cazuri rare, unii copii își induc chiar vărsături, se trag de păr sau chiar se automutilează. Deși impresionante, aceste crize sunt „normale“ la această vârstă și mulți copii vor să atragă atenția părinților.

Crizele de furie la copiii de peste 6 ani sunt diferite. De fapt, spre deosebire de copiii mici, care au aceste stări deoarece nu au învățat încă cum să se ocupe de frustrările lor, copiii de vârstă școlară au acum control asupra acțiunilor lor. Astfel, chiar dacă furia este incontrolabilă, copilul își alege modalitățile de externalizare. Dacă ar fi pierdut cu adevărat controlul asupra lui, el nu ar fi putut să-și coordoneze mișcările pentru a trânti o ușă sau pentru a ridica mâna să lovească. El ar țipa incoerent și nu ar fi în stare să aleagă cuvinte jignitoare și insulte care-i fac pe cei mai mulți părinți să reacționeze. Deci, la vârsta școlară, o criză nu este o pierdere a controlului, ci este făcută cu bună știință. De obicei, are ca scop pedepsirea părintelui care este la originea frustrării.

De ce fac aceste crize?

Cauzele sunt multe. La copiii mici (2-4 ani), acestea sunt cel mai adesea un semn că copilul nu a dezvoltat încă suficient control asupra emoțiilor sau nu are încă vocabularul necesar pentru a le exprima verbal. Imaginați-vă că încercați să vă exprimați furia într-o limbă pe care nu o stăpâniți foarte bine…

La copiii mai mari, furia excesivă poate fi un semn de anxietate, impulsivitate sau pur și simplu un obicei prost pe care copilul nu l-a depășit încă din cauza lipsei de instrumente sau a lipsei de sprijin din partea părinților sau a celor din jur. În plus, dacă în trecut crizele i-au adus câștiguri, va fi tentat să le reproducă. Acesta este principiul biletului de loterie: „Dacă am șansa să câștig, de ce să nu încerc…”.

Câteva sfaturi

  • Clarificați cu copilul, prin exemple, ce poate face atunci când este supărat. Arată-i și ce poate face pentru a se liniști când este supărat (să respire adânc, să plângă în tăcere etc.)
  • Prin jocul cu păpuși, învață copilul să facă diferența între modurile bune și cele rele pentru a-și exprima furia.
  • Nu discuta niciodată cu copilul atunci când are o atitudine agresivă. Oprește discuția și spune că o să vorbești cu el atunci când este calm.
  • Dă-i, cât de des poți, mai multe opțiuni decât ordine. Cu toate acestea, oferă-i alegeri care se potrivesc cu ceea ce dorești tu. De exemplu: „Faci baie cu mașinuțele sau cu bărcile?”. Apoi să-l pui, păstrând o atitudine fermă și respectuoasă, să facă o alegere.
  • Când refuză să se supună, nu intra într-un război al puterii. Lasă-l să aleagă și să-și asume consecințele alegerilor sale. De exemplu: „Ești sigur că nu vrei să mănânci? Nu vei mai avea nimic mai târziu”. „Dacă asta este alegerea ta, eu o respect”. Și când i se face foame, să fii tare și să nu-i dai nimic până la masa următoare.

Ce faci când are o criză

Pentru cei mici

  • Dacă este posibil, pur și simplu ignorați copilul. Nu îl certa, dar nici nu-l mângâia pe timpul crizei. Ai grijă să păstrezi o atitudine îndepărtată și neutră. Îi acorzi atenție din nou imediat ce se calmează.
  • În cazul în care criza este prea mare, dacă are un comportament violent (lovește mușcă, aruncă cu obiecte) sau vorbește urât, îl scoți din cameră și-l duci într-un loc liniștit, sigur și izolat.

Pentru cei peste 4 ani

  • În ceea ce-i privește pe copiii de peste 4 ani, aceștia ar trebui să fie ignorați imediat ce încep criza.
  • Duceți-l repede, fără să-l bruscați și vorbind cât mai puțin posibil, în camera lui. Ușa poate rămâne deschisă dacă copilul nu mai țipă și rămâne acolo.
  • Dacă are o criză când sunteți în vizită sau într-un loc public, găsește un loc liniștit unde să-l duci, poate chiar în mașină.
  • Pe durata crizei, nu vorbi cu el și nu reacționa la încercările sale provocatoare. Rămâi tăcut și ferm.
  • Dacă copilul rămâne în camera lui, lasă ușa deschisă și stai aproape dacă este anxios. Dacă iese, închide-l câteva minute și ține mânerul în cazul în care încearcă să iasă (aproximativ 5 minute). Nu vorbicu el prin ușă. Dacă bate la ușă, ignoră-l cât mai mult posibil.
  • După câteva minute, când criza pare că a trecut, deschide ușa și întreabă-l dacă este mai calm. Dacă pare mai relaxat, intră și verifică-i atitudinea. Dacă criza persistă sau se reia, ieși liniștit și spune-i că te întorci când se calmează.
  • Odată ce copilul s-a calmat, îi explici de ce a fost pedepsit. Dacă cumva și tu, ca părinte, ai avut o ieșire nervoasă trebuie să-i ceri scuze pentru acest lucru.

Dacă după câteva săptămâni de aplicare constantă a acestor tehnici nu se diminuează mânia sau dacă nu te simți confortabil cu aceste tehnici, ar trebui să consulți un specialist pentru a obține sprijin.

 

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.