Copii care nu mănâncă aproape nimic

Copilul tău refuză masa pe care ai pregătit-o? Nu-ți face griji, nu este singurul! Mulți copii sunt foarte pretențioși la mâncare, mai ales între 1 și 6 ani.

Copilul tău mai vrea o felie de pâine cu unt și refuză masa pe care ai pregătit-o? Preferă să se joace și refuză complet mâncarea? Mănâncă încet sau se joacă cu mâncarea? Este clar, ai un mâncător „pretențios”! Nu-ți face griji, nu ești singurul părinte în această situație!

Mulți copii devin ceea ce se numesc mâncători „pretențioși” pentru o perioadă de timp, în special între 1 și 6 ani. Aceasta este o etapă normală a creșterii lor, dar care nu va dura. Mai mult, această situație creează adesea conflicte la masă și hrănirea copilului poate deveni o sursă de frustrare și îngrijorare pentru mulți părinți. Înțelegerea motivelor acestui comportament îi ajută pe părinți să facă față mai bine situației.

Creșterea mai lentă reduce pofta de mâncare

După vârsta de 2 ani, creșterea copilului încetinește semnificativ. Un bebeluș atinge de patru ori greutatea sa la naștere înainte de vârsta de 2 ani. În timp ce are între 2 și 6 ani, câștigă circa 2 kg în fiecare an. Astfel, preșcolarii tind să mănânce numai atunci când le este foame. Rolul tău va fi să-i oferi diferite tipuri de alimente nutritive la fiecare masă și gustare. Copilul va decide când să mănânce și cât să mănânce. Rolul tău va fi să ghidezi acest proces, respectând în același timp capacitatea copilului de a decide.

Un stomac minuscul

Stomacul unui copil nu depășește dimensiunea pumnului lui. Acesta este motivul pentru care mai multe mese mici pe parcursului unei zile funcționează mai bine. Evită să-i oferi o gustare cu o oră înainte de mese, astfel încât copilul să ajungă la masă motivat să mănânce. Copiii tind să-și umple stomacul adesea cu lapte sau suc în timpul zilei și nu lasă spațiu în stomacul mic pentru o varietate mai largă de alimente. Mai multe tipuri de sucuri, chiar și cele care conțin 100% fructe, oferă mai mult zahăr și calorii decât băuturile carbogazoase. Se recomandă limitarea sucurilor la mai puțin de 200 ml pe zi. Medicii recomandă, în schimb, ca copiii de la 2 la 8 ani să consume 2 căni de lapte în fiecare zi.

Copilul caută controlul

Pe măsură ce copilul începe să-și afirme independența, orele de masă pot deveni un câmp de luptă. Poți să-i oferi un anumit control asupra situației, oferindu-i o porție mică de mâncare. O termină și poate cere din nou dacă mai vrea. În acest fel va învăța să-și adapteze porțiile la pofta de mâncare și să-și dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase.

Nu forța copilul să termine tot din farfurie. Amenințările și pedepsele nu fac decât să întărească rezistența și încăpățânarea. Continuă să-i oferi o varietate de alimente nutritive și lasă-l pe el să aleagă, chiar dacă va alege întotdeauna același aliment. La un moment dat se va plictisi și va începe să mănânce alte alimente din cele pe care i le oferi. Nu te îngrijora că nu mănâncă foarte variat, mai ales dacă copilul este energic și crește bine.

Câteva sfaturi pentru a ajuta copilul să încerce alimente noi

Introdu un aliment nou de mai multe ori. Lasă copilul să învețe despre acest aliment vorbindu-i despre culoare, formă, aromă și textura acestuia. Preșcolarii au adesea nevoie de mai multe explicații  la un nou aliment înainte de a-l accepta.

Începe încetul cu încetul, punând o porție mică de mâncare nouă în farfuria copilului lângă alimente pe care el le mănâncă cu plăcere deja. 

Trebuie să faci din mâncare o experiență distractivă. Uneori, copiii vor încerca un nou fel dacă este și puțin distractiv să mănânci. De exemplu, servește broccoli cu sosul preferat de copil și taie mâncarea în diferite forme haioase. Temperatura alimentelor este, de asemenea, un factor important. Majoritatea copiilor preferă alimentele călduțe.

Implică-ți copilul. Când mergi la cumpărături, lasă copilul să aleagă fructe și legume noi, produse noi din cereale integrale etc. Acasă, implică-ți copilul în pregătirea mâncării.

Fii un bun exemplu. Copiii își imită adesea părinții. Cu cât mănânci mai des un anumit aliment, cu atât va fi mai probabil ca și copilul tău să îl încerce.

Găsește o modalitate de a le integra. Dacă dorești ca copilul tău să mănânce mai multe legume, le poți ascunde în diverse preparate alături de alimente deja acceptate de el.  De exemplu, adăugă broccoli la pastele cu brânză sau dovlecei și morcovi rași la brioșe, plăcinte de carne și pancakes. În unele cazuri, poți avea succes fără a amesteca alimentele. Mulți copii preferă să mănânce separat ingredientele într-o salată sau într-un sandviș.

Intră într-o rutină. Copiii mici sunt mai confortabili cu rutina. Rutina „orei de culcare” îi ajută să doarmă când este timpul să doarmă și rutina „orei mesei” îi ajută să mănânce când este timpul să mănânce. Serviți mesele și gustările cam la aceleași ore în fiecare zi.

Ajută copilul să se concentreze asupra mâncării. Copiii pot fi ușor distrași dacă televizorul este pornit în timpul meselor sau dacă jucăriile sunt la masă.

Evită ca alimentele să devină obiect de șantaj. Nu folosi niciodată desertul ca recompensă: „Dacă îți mănânci legumele, îți voi da o prăjitură” trimite mesajul că prăjitura este cea mai bună mâncare. Acest mesaj poate crește dorința de alimente dulci față de alimentele nutritive. În mod neintenționat, îl faci pe copil să înțeleagă că consumul de legume este o experiență atât de neplăcută încât trebuie susținută de o recompensă.

Fii sigură, această situație este temporară. Această problemă se va îmbunătăți sau va dispărea odată cu vârsta. Important este să ai răbdare și să nu forțezi copilul să ingereze alimente pentru care nu este pregătit. Trebuie să respecți particularitățile senzoriale ale copilului, să-i oferi în mod regulat o mare varietate de alimente nutritive, știind la urma urmei că fiecare are propriile preferințe alimentare și niciunui copil nu îi va plăcea totul.

Dacă situația se înrăutățește și ești îngrijorată de creșterea copilului, este recomandat să consulți un dietetician/nutriționist pentru a verifica dacă copilul tău își îndeplinește nevoile nutriționale.