Cum funcționează memoria bebelușului

Se spune că bebelușul este capabil să aibă amintiri încă de la naștere sau poate chiar din uter, dar în schimb uită foarte repede. „Cum funcționează memoria bebelușului”?, „Ce este memoria”? sunt întrebări  la care specialiștii ne răspund.

Formele memoriei

Medicii neurologi ne spun că memoria are mai multe forme. Memoria gesturilor, numită „procedurală”, permite copilului să învețe să meargă, să mănânce cu ustensile, să așeze unele peste altele cuburi etc. Există, de asemenea, memoria „semantică” sau memoria de lucru: datorită ei, copilul își amintește anumite fețe, unde sunt stocate lucrurile, vocea cuiva…

Există și o așa-numită memorie „episodică”, datorită căreia ne amintim anumite momente. Acestea, numite „amintiri”, sunt datate, localizate și sunt însoțite de emoții. Astfel, copilul își amintește anumite momente de la naștere, unii specialiști spunând că și din viața uterină. Problema este că memoria are o durată de viață finită și, cu cât copilul este mai mic, cu atât vor uita mai repede. De exemplu, dacă te joci cu bebelușul cu o jucărie care îl face să râdă mult, toată săptămâna se va uita la jucărie și își va aminti acel moment amuzant. Numai că va ajunge și el să uite. Cu cât copilul este mai mare, cu atât își amintește mai mult lucrurile. Un bebeluș de 3 luni își va aminti un joc timp de 1 săptămână, un bebeluș de 6 luni timp de 3 săptămâni și așa mai departe.

Amintiri la 3 ani

Cele mai vechi amintiri sunt în mare parte vizuale: ca o fotografie! Aceste amintiri sunt, la fel ca acelea care vor veni mai târziu, nuanțate de emoții. Până în prezent, nu este încă clar de ce un copil își amintește acest lucru sau altul, și nu orice altceva. Astfel, anumite experiențe semnificative rămân gravate pentru totdeauna în memoria noastră, dar sunt și momente pe care nu ni le amintim.

Ceea ce știm, totuși, este că amintirile sunt corelate cu emoțiile: de experiențele pozitive ne aducem mai bine amintite, de cele mai multe ori, decât de experiențele negative. 

Ajutați copiii să-și dezvolte memoria

Părintele nu poate decide ce amintiri va păstra copilul: chiar dacă îi duceți să petreacă o zi memorabilă la toboganele de apă, vara, sau la săniuș, iarna, ei pot păstra doar o mică parte din acele momente în memorie și poate că-și vor aminti toată viața călătoria cu mașina până la locurile respective! Deci, doar pentru că ceva este uimitor pentru noi (cum ar fi o călătorie în familie) nu înseamnă că va fi un moment de amintit pentru copil. Pe scurt, nu putem decide ce își va aminti copilul.

Ceea ce putem face, pe de altă parte, este să-l determinăm să spună lucruri: este o modalitate pentru el de a trăi experiența a doua oară și, prin urmare, are mai multe șanse să-și aducă aminte. Aceasta se numește „ancorarea amintirilor”. Cu cât limbajul său este mai dezvoltat, cu atât va reuși să-și povestească în mod clar amintirile și își va aminti mai bine de ele.

Mai mult, dacă părintele îi spune lucruri, descriind evenimentele pe care le-au trăit împreună și uitându-se la imagini, este mult mai probabil ca copilul să-și amintească de ele.

Memoria este legată de limbă?

Da, memoria este legată de limbă. Deși acesta nu este singurul factor implicat, vorbirea și înțelegerea cuvintelor ajută, de asemenea, să ne amintim. Din acest motiv, primele amintiri de durată se dezvoltă după vârsta de 2 ani. Prin capacitatea de a verbaliza ceea ce a experimentat, copilul este capabil să-și amintească mai bine.

În plus, cuvintele rostite în compania copilului modifică rețelele neuronale, iar evenimentele trăite au, prin urmare, mai mult sens. Pe scurt, ne amintim mai mult de ceea ce suntem capabili să înțelegem. Cu alte cuvinte, limbajul ajută la modelarea amintirilor. Unele dintre ele vor dura toată viața, altele vor fi modificate puțin, în timp ce multe amintiri vor fi pur și simplu suprascrise de alte informații și, prin urmare, uitate.