Home / Copil / Știu copiii să distingă binele de rău?

Știu copiii să distingă binele de rău?

Ca părinte, vrem să insuflăm valori solide copiilor noștri. Dar în ce măsură copiii mici au capacitatea de a distinge binele de rău? Oare ce putem face noi, părinții, pentru a dezvolta relații bune cu copiii noștri, pentru a evita argumentele, atitudinile și comportamentele răutăcioase, astfel încât să devină mici ființe umane care au grijă de ceilalți.

Ce spun specialiștii

Mai mulți psihologi spun că prin interacțiunile lui sociale, mai întâi cu adulții, care îi dictează regulile de conduită, apoi prin contactele cu alți copii, cel mic va învăța treptat diferența dintre bine și rău.

Între 2 și 7 ani, copilul face distincția dintre bine și rău pe baza reacției pe care o vede din partea adulților din jurul său. „Voi fi pedepsit pentru ceea ce vreau să fac?”.  Dacă răspunsul este da, copilul nu o va face. Nu pentru că el înțelege cu adevărat că este un gest care nu este bun, ci pentru că vrea să evite pedeapsa.

Puțin mai târziu, în jurul vârstei de 6-7 ani, copilul, pe lângă faptul că își dă seama că părinții sau educatorii au pedepse pentru acțiunile lor, înțelege că poate fi și recompensat sau felicitat atunci când acționează corect. Cu toate acestea, moralitatea lui este încă foarte concentrată pe nevoile sale și dacă este interesat de celălalt, este de cele mai multe ori să-și atingă scopurile sau pentru a obține o recompensă și pentru a evita pedeapsa.

Dezvoltarea conștiinței morale, pas cu pas

Iată un mic SCENARIU care te va ajuta să înțelegi  mai bine cum evoluează copilul în dezvoltarea sa morală.

Irina, în vârstă de 18 luni, este pe plajă! Vede o lopată galbenă superbă în fața ei și, fascinată, o ia în mâini și începe să se joace în nisip cu ea. Ea nu înțelege încă faptul că a luat un obiect care nu îi aparține și că nu este bine să-l ia fără să-l ceară. Singurul lucru care o motivează este atracția pentru acest obiect pe care și-l dorește.

Dacă această lopată îi aparține lui David, în vârstă de 2 ani, există șanse mari ca el să meargă la Irina să-i smulgă lopata din mâini, strigând: „Este a mea!“. David este impulsiv, încă nu a asimilat conceptele despre bine și rău, iar ceea ce îl motivează este să-și recapete obiectul.

Dacă este lopata lui Victor, în vârstă de 4 ani, reacția lui va fi cu siguranță să plângă în timp ce chemă un adult: „Mama, ea mi-a furat lopata, nu e frumos!”. El a înțeles că acest comportament este greșit, deoarece își amintește că părinții lui au intervenit cu ceva timp în urmă când au mers în parc și el a luat camionul unui copil.

Conștiința sa morală se limitează la înțelegerea faptului că pedeapsa nu este bună, iar adulții vor găsi o soluție pentru această problemă.

Dacă este lopata Mariei, de 7 ani, ea va merge probabil la micuța Irina și îi va spune: „Aceasta este lopata mea. Nu poți lua fără să o ceri”. Maria a înțeles că anumite gesturi sunt bune, altele rele. De asemenea, poate înțelege mai bine negocierea și recompensele legate de anumite acțiuni. „Dar îmi poți lua lopata dacă vrei să-mi împrumuți grebla”. Maria începe să aibă conștiință morală și nu are nevoie ca adultul să intervină la acest nivel.

Câteva modalități de a ajuta la diferențierea binelui de rău

  • Consecințele sunt date în legătură directă cu vina comisă și comportamentul așteptat de el. De exemplu, dacă copilul tău își lovește sora mai mică, îi spui că nu este acceptabil, îl pui să-și ceară scuze și îi spui că vrei să se comporte frumos cu ea.
  • Apreciază comportamentele pozitive ale copilului tău. Aceasta nu trebuie neapărat să ia forma unui grafic de motivație. Pur și simplu trebuie să devină o obișnuință să-ți lauzi copilul și să-i spui că ești mândru de el.
  • Când îți vorbește despre situații care au apărut în timpul zilei la școală, de exemplu, îl întrebi mai întâi ce crede el, este bine sau rău, înainte să-i oferi punctul tău de vedere. Acest lucru îl va ajuta să creeze legături între comportamente acceptate social sau inacceptabile.
  • De îndată ce se exprimă cu ușurință, poți face mici scenarii cu el. Întreabă-l ce ar face dacă un prieten ar împinge pe altul, de exemplu, jucându-se afară. Sau dacă un copil i-a dat o jucărie aparținând altui prieten. Putem vorbi despre consecințele care ar putea fi cauzate de acest gest. El își va dezvolta astfel propria judecată morală asupra situațiilor care pot apărea în viața reală.

În concluzie, trebuie amintit că prin trăiri copilul își dezvoltă capacitatea de a distinge binele de rău. Ca părinte, trebuie să-i oferi oportunitatea de a trăi experiențe în acest sens, astfel încât să fie pregătit pentru a face față. Este o învățare de care va beneficia toată viața … și de care va beneficia și întreaga societate!

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.