Despre enurezisul nocturn

Enurezisul nocturn este o tulburare sau afecțiune care se referă la pierderea controlului vezicii la copiii de peste 5 ani. La copiii sub 3 ani este normal să nu existe un control deplin, dar pe măsură ce cresc, ei pot să-și controleze sfincterul vezicii. Iată câteva informații care ar putea răspunde întrebărilor părinților care au un copil care încă udă patul.

Frecvență

Udarea patului este foarte frecventă la copii, deși incidența acesteia scade odată cu vârsta: 15-20% dintre copiii de 5 ani udă patul, acest procent scade la 8% la copiii de 8 ani, la 3% la cei de 12 ani și la 1% la 15 ani. Afectează de două ori mai mulți băieți decât fete. 

Cauze

Majoritatea copiilor enureziali nu au altă patologie fizică sau psihologică. Nu există o singură cauză și cele mai frecvente menționate în literatură sunt: ​​ controlul sfincterian se face mai lent, producerea de prea multă urină și vezica urinară nu se poate acomoda cu volumul produs în timpul nopții, copilul are niveluri reduse ale hormonului vasopresină, care reduce producția de urină, probleme emoționale sau somnul profund.

Impactul psihologic

Toți profesioniștii din domeniu sunt de acord cu faptul că nu ar trebui să pedepsești un copil care udă patul, deoarece nu este responsabil pentru acest lucru. El se va rușina și se va simți vinovat și asta îi poate afecta stima de sine, înțelegerea părinților, răbdarea și sprijinul fiind esențiale.  Enurezisul nocturn poate avea, de asemenea, consecințe asupra dezvoltării sociale a copilului, deoarece acesta îl poate priva de ieșiri interesante (tabere, ieșiri cu școala etc.), el evitând să doarmă în alt loc decât acasă la el.

Tratamente disponibile

Dacă udarea patului devine o problemă pentru copil sau familie, atunci se recomandă tratamentul. Tratamentul este de două tipuri: terapie sau medicamente.

Terapia este prima recomandată, deoarece este cea mai eficientă și își propune să-l învețe pe copil să se trezească în momentul în care are senzația de vezică plină. 

Dacă cu terapie nu merge, specialistul îi va da copilului medicamente. Cel mai frecvent medicament prescris este Desmopresina (DDAVP), care scade producția de urină pe timp de noapte. Dar, atenție, nu se ia fără recomandarea medicului.

Sfaturi!

Înainte de a începe tratamentul, poate fi util să încercați diferite modalități de a reduce șansele ca copilul să ude patul: opriți consumul de lichide cu cel puțin o oră înainte de culcare, rugați copilul să meargă la toaletă înainte de culcare și ridicați-l după câteva ore după ce a adormit pentru a merge din nou la toaletă. Toate aceste soluții merită încercate, deoarece sunt ușoare, dar nu oferă o rată de succes 100%. Poți face un calendar în care să notezi nopțile în care a udat patul și pe cele în care nu s-a întâmplat acest lucru, dar această metodă este controversată, deoarece copilul nu are control nici asupra nopților uscate, nici asupra nopților umede.

Pe cine consultăm în caz de enurezis nocturn?

Medicul pediatru și medicul de familie rămân persoanele cele mai indicate pentru a le consulta și a evalua situația și pentru a recomanda tratamentul, dacă este necesar. 

Mai poti citi si Mituri despre somnul copilului.