Cu două mame, despre sindromul Pica

Sindromul Pica este o tulburare de alimentație caracterizată prin ingestia de substanțe necomestibile: cretă, lemn, plastic… Ne-am întâlnit cu două femei care ne-au spus povestea lor. Prin ce au trecut și trec citiți în rândurile de mai jos.

Ileana, 30 de ani: „În timpul sarcinii, suferind de sindromul Pica, aveam dorința de a mânca cretă”

„Am rămas însărcinată cu primul meu copil și în jurul a șapte luni am dezvoltat o dorință foarte ciudată de a mânca cretă. Am încercat, nu a fost delicios și am scuipat, dar mi-a plăcut sentimentul. De asemenea, am fost atrasă de creioanele din lemn și le-am mestecat des. M-am speriat, nu știam ce se întâmplă cu mine. Citind pe forumuri mi-am dat seama că am Sindromul Pica. Nu i-am spus medicului despre acest lucru și am încercat să găsesc înlocuitori care ar fi putut să-mi dea același sentiment crocant, dar nimic nu m-a ajutat. Din fericire, după naștere, aceste dorințe au dispărut. Astăzi, îmi este greu să înțeleg de ce am simțit acea poftă de a mânca cretă și creioane.”

Stela, 33 de ani: „David are sindromul Pica și nu se poate abține să nu mănânce lemn”

„Pentru noi, totul a început când David  avea 18 luni, acum având 7 ani. Am constatat că mobilierul nostru din lemn era mușcat și am crezut că este cățelul, dar apoi soțul l-a descoperit pe David în acțiune. La început, ne gândeam că este o joacă și că  va trece. La creșă  am văzut alți copii făcând la fel, așa că nu mi-am făcut griji. Mai mult, asistentele din creșă ne-au spus că este normal. Dar s-a agravat. A început să mănânce din scaun, creioanele, iar când mergeam în parc rupea din coaja copacilor și o mânca.

Când în sfârșit i-am spus pediatrului meu, acesta m-a îndrumat să merg cu el la un psihiatru specializat în autism. I s-a pus diagnosticul de autism și că suferă și de sindromul Pica. În general, acest sindrom este adesea asociat cu o tulburare autistă severă sau cu o dizabilitate intelectuală, care din fericire David nu o are. Dacă iubește lemnul atât de compulsiv, este pentru că are tulburări senzoriale datorate autismului. Astăzi, este sub supravegherea unui medic specialist, dar din păcate nu există terapie. Am început o analiză a comportamentului aplicat (ABA), trecem peste toate situațiile și încercăm să înțelegem de ce a acționat în așa fel. Sperăm să reducem sindromul, dar ne îndoim că vom putea să-l eliminăm complet, deoarece boala Pica nu dispare odată cu înaintarea în vârstă. Astăzi, ne-am schimbat tot mobilierul și evităm să îi oferim lui David jocuri din lemn sau creioane colorate”.

Poate te interesează și Neurofeedback-ul, o opțiune terapeutică pentru copiii cu autism si ADHD.

Articol susținut de Asociația Educație pentru suflet