Tu repeți copilului tău?

Știai că un adult repetă o cerere copilului său în medie de trei până la cinci ori? Tu cât de des îi repeți prichindelului tău? Prea mult, fără îndoială! 

Iată un exemplu: „David, strânge jucăriile, este timpul băii”, „David, cât de des ar trebui să-ți spun să-ți strângi jucăriile”, „David, aceasta este ultima dată când îți spun!”.

Repeți același lucru uneori fără să primești vreun răspuns sau colaborare din partea celui mic? Repetarea este un fenomen atât de răspândit încât statisticienii au examinat această problemă pentru a ajunge la următoarele observații: un adult repetă o solicitare, în medie, de trei până la cinci ori. Copilul știe exact numărul de repetări ale mamei sale, numărul de repetări ale tatălui său, ale profesorului său… Copilul își spune „De ce să ascult prima dată?”, „Ea va reveni să-mi mai spună de 4 ori și, în acest timp, eu pot continua să mă joc”. În timpul acestor repetiții, copilul continuă să facă ceea ce își dorește. Așadar, atunci când repeți, de fapt tu recompensezi copilul și îl încurajezi să nu te asculte la prima solicitare.

Amenințările

După repetiții, apar amenințările: „Te avertizez că dacă nu-ți strângi jucăriile, o să le dau copiilor săraci”, „Te avertizez că dacă nu strângi jucăriile, le arunc la gunoi”. Din nou, copilul știe bine că nu o să duci la final aceste amenințări. El s-a obișnuit să te audă vorbind, dar vede și că nu acționezi. Ceea ce îl ajută să devină responsabil nu sunt vorbele tale, ci mai degrabă acțiunile tale.

După amenințări, părinții se simt neputincioși, simt că au făcut totul, au repetat, au amenințat și că copilul încă nu face acel lucru. Unii vor ridica vocea gândindu-se să-l sperie pe copil, dar acest lucru funcționează la cinci ani, nu și la 15! Alții vor abandona și vor renunța la cerere, preferând să evite conflictele.

Soluția? Acționează!

Când îl faci pe copilul tău să suporte consecințele acțiunilor sale și ale alegerilor sale, el învață să devină responsabil și să gândească înainte de a acționa. Dacă dorești să nu mai repeți continuu trebuie să-i prezinți copilului tău consecințele pe care va trebui să și le asume dacă alege să nu te asculte la prima solicitare. 

Pentru a-l învăța pe copilul mic să asculte la prima solicitare, spui o dată și dacă în secundele care urmează acesta nu începe să execute cererea ta, îl iei de mână și îl duci să facă acel lucru (să se îmbrace, să mănânce, să strângă lucruri, jucării etc.). Într-un final, el va înțelege că, atunci când îi ceri ceva, este un lucru serios și dacă nu face imediat îl vei lua de mânuță și îl vei duce să facă acel lucru.

Nevoi nesatisfăcute?

Pe lângă faptul că copiii sunt răsplătiți atunci când repetăm, se întâmplă adesea ca un copil să aibă mai multă atenție din partea părinților când nu ascultă și nu colaborează decât atunci când colaborează. Nevoia de atenție este primordială pentru un copil. Preferă să obțină atenția neplăcută de la părinți, decât să nu o primească deloc. Atunci când accentuezi pozitiv colaborarea copilului tău, când îi spui că îi apreciezi zâmbetul când se trezește, faptul că rămâne așezat în timpul mesei, ajutorul lui pentru a face ordine, nevoia lui de atenție este satisfăcută într-un mod care este plăcut atât pentru el, cât și pentru tine.

Copilul care îți caută în mod repetat și neplăcut atenția are una sau mai multe nevoi nesatisfăcute. Cel mai adesea încearcă să-și umple nevoia de dragoste și atenție. Un copil care se simte iubit, important și apreciat vrea să colaboreze, să facă echipă cu părinții săi în același mod ca un angajat al cărui șef recunoaște în mod regulat meritele și îl face pe angajatul său să se simtă important.

Dacă le oferiți copiilor atenția de care au nevoie într-un mod frumos și pozitiv, ei vor înceta să se comporte într-un mod neplăcut, căutându-ți atenția… negativă.