MIT SAU ADEVĂR? „Copilul răsfățat nu va deveni niciodată independent”

Copilul rasfatat poate deveni independent? Îl privești cum se îndepărtează, pas cu pas, pe aleea din parc. Nu îi mai ții mâna, dar rămâi aproape. Din când în când se întoarce să verifice dacă ești acolo, apoi își continuă drumul cu aceeași curiozitate. Sunt momente în care mulți părinți aud aceeași replică: „Îl răsfeți prea mult. N-o să fie niciodată independent.” Dar cât adevăr se ascunde, de fapt, în această convingere?

Iubirea nu împiedică autonomia, ci o susține

În psihologia dezvoltării, independența nu este privită ca o desprindere bruscă de părinți, ci ca un proces care începe încă din primii ani de viață. Iar baza acestui proces este sentimentul de siguranță.

Copiii care cresc știind că au lângă ei un adult disponibil, care îi ascultă și îi sprijină atunci când au nevoie, sunt, paradoxal, cei care prind mai repede curaj să exploreze lumea. Ei îndrăznesc să încerce lucruri noi pentru că știu că au unde să se întoarcă dacă nu le reușește din prima.

Atașamentul sănătos nu îl face pe copil dependent de părinte. Îi oferă încrederea necesară pentru a deveni din ce în ce mai autonom.

Imaginează-ți un copil într-un loc de joacă. Aleargă spre tobogan, se cațără, descoperă, iar din când în când întoarce capul și își caută părintele din priviri. Nu pentru că nu s-ar descurca singur, ci pentru că verifică dacă locul lui sigur este încă acolo. Odată ce primește această confirmare, își continuă aventura cu și mai mult curaj.

Răsfățul începe atunci când facem în locul copilului ceea ce poate face singur

Există însă și o altă extremă. Uneori, din dorința de a-l proteja, părintele intervine prea repede. Îi pune haina înainte ca el să încerce, îi rezolvă conflictele cu alți copii, îi strânge jucăriile, îi face temele mai ușoare sau ia toate deciziile în locul lui.

Nu gesturile de afecțiune creează dependență, ci lipsa ocaziilor în care copilul poate exersa responsabilitatea.

Autonomia se construiește din pași mici și aparent banali: să își aleagă hainele, să își pregătească ghiozdanul, să își toarne singur apa în pahar, să încerce încă o dată după ce nu i-a reușit ceva.

Desigur, aceste încercări înseamnă și greșeli. Vor exista haine îmbrăcate invers, apă vărsată pe masă sau șireturi legate stângaci. Dar tocmai aceste momente îl învață că este capabil.

Atunci când adultul rezolvă constant toate dificultățile, copilul poate ajunge să creadă că are mereu nevoie de cineva mai priceput decât el.

Un copil iubit nu devine mai slab, ci mai încrezător

Există încă ideea că un copil trebuie „călit” cât mai devreme pentru a face față vieții. În realitate, reziliența nu apare din lipsa afecțiunii, ci din echilibrul dintre iubire și încurajarea autonomiei.

Un copil care este ascultat atunci când îi este teamă nu va deveni mai fragil. Un copil care primește o îmbrățișare după un eșec nu va deveni mai puțin curajos. Dimpotrivă, va învăța că emoțiile dificile pot fi gestionate și că un obstacol nu înseamnă sfârșitul drumului.

Rolul părintelui nu este să elimine toate provocările, ci să fie prezent atunci când copilul are nevoie de sprijin și să facă un pas în spate atunci când observă că acesta este pregătit să încerce singur.

Poate că independența nu începe în ziua în care copilul spune: „Nu mai am nevoie de tine.” Poate că începe mult mai devreme, în fiecare moment în care are curajul să încerce, pentru că știe că, indiferent de rezultat, cineva are încredere în el.

Mit sau adevăr?

Mit: „Copilul răsfățat nu va deveni niciodată independent.”

Adevăr: Afecțiunea, apropierea și sprijinul emoțional nu împiedică autonomia. Din contră, copiii care cresc într-un mediu sigur și echilibrat dezvoltă mai ușor încrederea de a explora, de a lua decizii și de a deveni independenți. Răsfățul nu înseamnă iubire, ci lipsa limitelor și a ocaziilor de a învăța să se descurce singuri.

Articolul despre copilul rasfatat deschide seria „Mit sau adevăr?”, dedicată celor mai frecvente mituri despre creșterea și dezvoltarea copiilor. Vom aborda și alte subiecte de interes, explicate pe înțelesul tuturor și susținute de recomandările specialiștilor.

Te invit să citești și Mituri despre somnul copilului.