Tu de câte ori îi repeți copilului tău?

Repetarea pentru copil. Știai că un adult repetă o cerere către copilul său în medie de trei până la cinci ori? Tu? De câte ori repeți? De prea multe ori, o să spui.

„Vlad, ridică-ți jucăriile, este timpul să faci baie”, „Vlad, de câte ori trebuie să o spun? Ridică-ți jucăriile!”, „Vlad, este ultima dată când îți cer acest lucru.” Te repeți fără a obține vreodată cooperarea celui mic sau măcar un  răspuns? Repetarea este un fenomen atât de răspândit încât statisticienii au decis să studieze această problemă și au ajuns la următoarele concluzii: un adult repetă o cerere în medie de trei până la cinci ori. Copilul știe exact de câte ori au repetat părinții sau profesorii săi… El gândește cam așa: „De ce aș asculta prima dată? Îmi va mai spune încă de patru ori. Aș putea la fel de bine să mă  joc între timp.” În timpul acestei repetări, copilul tău continuă să facă ceea ce îi place. Înseamnă că de fiecare dată când repeți, îl încurajezi să nu-ți asculte prima cerere.

Amenințări

După repetări vin amenințările. „Te avertizez, dacă nu-ți ridici jucăriile, le voi da săracilor!”, „Te avertizez, dacă nu-ți aduni jucăriile, le voi arunca vineri dimineață!” Din nou, copilul tău știe prea bine că nu o vei face niciodată. Copiii de astăzi sunt obișnuiți să ne audă vorbind, dar nu ne văd acționând aproape niciodată. Și ceea ce își amintește și ceea ce îl ajută să devină responsabil nu sunt cuvintele și prelegerile tale, ci acțiunile tale. Faptele vorbesc mai tare decât vorbele…

După acele amenințări, părinții se simt neajutorați, simt că au încercat totul, au repetat, au fost amenințați și copilul încă nu s-a mișcat niciun centimetru. Unii vor ridica vocea, crezând că îl va impresiona pe copil sau îl va speria (funcționează în jurul vârstei de 5 ani, nu la 15). Alții vor renunța la cerere pentru a evita confruntările suplimentare.

Soluția? 

Când copilul tău își asumă consecințele faptelor și alegerilor sale, el învață să devină responsabil și să gândească înainte de a acționa. Dacă îți dorești să nu mai repeți, trebuie să-ți avertizezi copilul cu privire la consecințele cu care se va confrunta dacă nu te va asculta de prima dată.

Iată un exemplu: Mama: „ Mi se pare enervant să repet tot timpul. Ai o idee despre ce te-ar putea determina să o ridici fără ca eu să repet?” Maria, în vârstă de 5 ani, i-a spus mamei sale: „Dacă aș pune o poză cu jucăriile mele pe ușa băii, îmi voi aminti să le ridic când este ora băii ”. Dacă copilul tău are o idee rezonabilă, încearcă, iar dacă nici așa nu ai rezultate, spune-i: „De acum înainte, când te rog să-ți ridici jucăriile, te voi întreba o singură dată. Dacă, când este timpul de baie, nu ai făcut-o încă, le voi pune într-o pungă pentru o vreme (două săptămâni este un timp rezonabil) pentru că nu faci ceea ce-ți cer. Este alegerea ta. Dacă îți dorești toate jucăriile, în fiecare zi, trebuie să faci curățenie în fiecare zi. Dacă există jucării pe podea în timpul băii, înseamnă că ai ales să te lipsești de ele. Aș fi tristă să trebuiască să ți le iau.” 

Evită să țipi la el

Când vorbești așa cu el, ai șansa să-i atingi sentimentele și să câștigi cooperarea lui. Când țipi sau ameninți, el nu are chef să colaboreze.

Pentru a-l învăța pe copilul mic să asculte prima ta cerere, întrebi o dată și dacă în primele secunde nu răspunde sau se mișcă, te duci, îl iei de mână și-l duci să facă ceea ce ai cerut: să se îmbrace, să mănânce, să adune jucăriile… Copilul va înțelege că atunci când îl rogi ceva și el nu face, este grav pentru că vei veni și îl vei pune să facă acel lucru.

Chiar și la școală

Micile tale repetări zilnice pot avea un impact uriaș asupra copilului tău și la școală. Mulți părinți sunt informați de educatori și profesori că prichindelul lor nu ascultă instrucțiunile.

Ingrid, în vârstă de 6 ani, era adesea pedepsită la școală. Părinților li s-a spus că se opune și sfidează autoritatea, deoarece nu face niciodată ceea ce i se cere. Părinții au spus că, într-adevăr, de când era mică, repetau în medie de patru sau cinci ori cererile lor: să vină să mănânce, să facă temele, să se spele pe dinți, să-și adune hainele și jucăriile. Niciodată, Ingrid nu accepta prima cerere. Cu profesorii nu se întâmplă la fel ca și cu părinții. Aceștia nu repetă de patru sau cinci ori. 

Întrucât părinții ei au început să fie fermi și au avertizat-o că vor întreba o singură dată și că va trebui să-și asume consecințele acțiunilor sale dacă nu se va conforma de prima dată, Ingrid a început să acorde mai multă atenție și să reacționeze după prima cerere. Acasă și la școală.

Recompensă pentru motivele corecte!

În afară de faptul că copilul este deja recompensați de faptul că repetăm, acesta primește adesea mult mai multă atenție atunci când nu ascultă și nu cooperează decât atunci când o face. Nevoia de atenție este esențială pentru un copil. Preferă să primească o atenție proastă de la părinți decât deloc. Când îi spui că îi apreciezi zâmbetul de dimineață, faptul că stă așezat în timpul mesei, că-i apreciezi ajutorul când faci curățenie, că-și adună jucăriile etc., nevoia sa de atenție va fi îndeplinită într-un mod plăcut, pentru tine și pentru el, și nu va mai riposta la prima ta cerere.

Copilul care solicită în mod repetat atenția într-o manieră agravantă are una sau mai multe nevoi neîndeplinite. Cel mai adesea, el încearcă să-și îndeplinească nevoia de dragoste și atenție. Un copil care se simte iubit, important și apreciat vrea să colaboreze și să facă parte dintr-o echipă cu părinții săi, la fel ca un angajat al cărui șef îi recunoaște în mod regulat meritele.

Dacă îi acorzi copilului tău atenția de care are nevoie, acesta va înceta să fie neascultător și să vă atragă acea atenție negativă.  

Un alt articol interesant pe lângă acesta legat de repetarea pentru copil este si Ce faci cu copilul care refuza sa se spele.