Home / Viata de familie / Jurnal de tatic / Rețeta fericirii

Rețeta fericirii

Singurul lucru pe care mi-l doresc este fericirea copiilor mei. De câte ori nu am auzit asta și, mai ales, de câte ori nu am spus asta?

Fericirea este esențială în zilele noastre, mai ales într-un mediu în care copiii sunt priviți ca lipsiți de valoare din punct de vedere economic (gândiți-vă că spre deosebire de situația din urmă cu un secol, copiii nu mai sunt trimiși la muncă de mici), dar cu o valoare neprețuită din punct de vedere emoțional, după cum afirmă Jennifer Senior, ziaristă americană de la New York Times, care și-a lansat la începutul anului prima sa carte, “All Joy and No Fun: The Paradox of Modern Parenthood”.

Creația ei este doar una dintre sutele de cărți care ne învață cum să creștem copii cu obiceiuri sănătoase, care să îi ferească de boli, să nu consume gluten, să vorbească nativ două sau mai multe limbi, să fie prietenoși cu mediul înconjurător, să aibă abilități antreprenoriale sau aplecare către științe sau artă.

Cu mai bine de de 35 de ani în urmă, când mama și tatăl meu descopereau pe propria piele ce înseamnă să fii părinte, ei nu au avut la dispoziție prea multe ajutoare. Nu existau prea multe cărți pe tema creșterii copilului, iar ajutoare moderne, precum scutecele de unică folosință, nu prea apăruseră la orizont.

Ca să fim sinceri, simțim că dacă nu facem totul pentru copiii noștri, înseamnă că, probabil, nu facem nimic și eșuăm în rolul nostru de părinte.

Este ceea ce scriitoarea americană numește “parenthood as a crisis”, adică această veritabilă criză pe care o trăiește aproape fiecare dintre părinții moderni.

Cursurile de șah le vor dezvolta copiilor – sperăm – abilități analitice, iar sporturile de echipă le vor stimula abilitățile de a lucra într-un mediu colaborativ. Cursurile de educație financiară, limbile străine, cercurile științifice ori cursurile de actorie vor pregăti, și ele, copiii pentru fericire.

Numai că fericirea, ca obiectiv, tinde să devină o povară mult prea mare atât pentru părinte, cât și pentru copil. Fericirea nu poate fi învățată precum mersul pe bicicletă. Fericirea, alături de încrederea în sine nu pot fi obiective în sine, afirmă în cartea sa ziarista americană, ci doar consecințe. De aceea, propune ea, în loc să avem așteptări atât de mari de la noi și să avem obiective evazive, precum fericirea copiilor, ar trebui să ne concentrăm mai mult către obiective mai aplicate.

Primul pas ar fi acela de a nu-i răni pe copiii noștri, oricât ne-ar fi de greu (fiecare părinte a spus sau a făcut lucruri pe care le regretă). Un obiectiv la fel de concret este acela de a crește copii cu un spirit moral ridicat. “Fericirea va veni prin binele pe care îl fac copiii sau prin realizările lor și dragostea pe care o simt din partea noastră”, afirmă Jennifer Senior.

Iar dacă noi ne vom preocupa să le transmitem copiilor valori precum decența, etica muncii și iubire, fericirea și încrederea de sine vor veni de la sine.

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.