Home / Bebelus / Dr. Cristina Ianuc: Lipsa de vitamina D, fier și zinc provoacă cele mai frecvente carențe

Dr. Cristina Ianuc: Lipsa de vitamina D, fier și zinc provoacă cele mai frecvente carențe

Medic şi consilier în alăptare, dr. Cristina Ianuc (foto) are o vastă experiență în  nutriție și alăptarea sugarilor. Deoarece multe mămici se confruntă cu multe dileme privind administrarea vitaminei D și diversificarea corectă, în acest interviu afli care este rolul acestei vitamine și care sunt cele mai importante alimente în diversificare:

Care este rolul vitaminei D pentru organismul bebeluşului în primul an de viaţă?Vitamina D este o vitamină liposolubilă, prezentă în puţine alimente, dar pe care organismul o poate sintetiza în rinichi. Este produsă endogen prin acţiunea razelor ultraviolete asupra tegumentelor, ea fiind apoi activată în organism prin două etape de hidrolizare: prima în ficat (rezultând calcidiolul), şi a două în rinichi (rezultând calcitriolul). Vitamina D intervine în buna funcţionare a sistemului imunitar, în reglarea proceselor de creştere şi diferenţiere celulară, precum şi în funcţionarea normală a glandelor tiroidă şi pituitară. Calcitriolul favorizează absorbţia calciului în intestin şi menţine nivelul calcemiei şi al fosfaților în limite normale, fiind astfel necesară în creşterea şi remodelarea osoasă.
Care este cea mai importantă sursă de vitamina D?
Cea mai importantă sursă de vitamina D este expunerea la soare, care stimulează producerea acesteia la nivelul pielii. Pe de altă parte, vitamina D poate fi dobândită şi prin consumul de pește, ficat de pește, gălbenuş de ou, cereale şi produse cerealiere.
Există mai multe tipuri de vitamina D? Care este diferenţa dintre ele?
Există două tipuri de vitamina D: vitamina D3 (colecalciferol), produsă de corpul uman, şi vitamina D2 (ergocalciferol), varianta sintetică. Suplimentarea cu vitamina D se face cu colecalciferol.

Până la ce vârstă trebuie administrate suplimentele cu această vitamină?
Suplimentele de vitamina D se administrează zilnic, începând cu a paisprezecea zi de viaţă a copilului până la vârstă de 2 ani, după care se mai continuă până la vârstă de 7 ani, tot zilnic, însă doar din luna septembrie până în aprilie, deoarece acestea sunt luni în care nu beneficiem de căldură solară. Totuşi, în administrarea suplimentelor, este foarte important să cerem părerea medicului pediatru, care cunoaşte istoricul şi evoluţia celui mic.
Ce consecinţe poate avea carenţa de vitamina D?
Carenţa de vitamina D are drept urmare rahitismul, o boală ce se manifestă prin deformări osoase, hipotonie musculară şi scăderea rezistenţei la infecţii. Suplimentarea dietetică cu vitamina D este foarte importantă, deoarece rahitismul poate fi corectat, evitând malformaţiile osoase ce pot necesita chiar tratament chirurgical.
Care sunt cele mai frecvente carenţe alimentare la copiii de 0-2 ani?
Cele mai frecvente carenţe alimentare la copilul între 0-2 ani sunt legate de vitamina D, fier şi zinc.
Ce greşeli nutriţionale duc la apariţia acestor carenţe?
Una dintre cele mai frecvente greşeli care duc la apariţia acestor carenţe este alimentarea copilului, în lipsa laptelui matern, cu laptele de vacă. Acesta are un conţinut scăzut de fier şi zinc, putând să inducă anemia. Totodată, laptele de vacă are o structura diferită faţă de laptele matern şi formulă de lapte, putând să provoace microleziuni intestinale cu sângerări. Calciul se absoarbe la nivel intestinal, deci leziunile pot determina şi un deficit de calciu. O altă greşeală frecventă este dezechilibrul nutrițional, în momentul diversificării. La fiecare masă este indicat să asigurăm varietatea alimentaţiei, adică câte puţin din fiecare grupa alimentară. Este important de reţinut faptul că nu există niciun aliment care să asigure întregul necesar de nutrienţi. Altfel spus, indiferent cât de sănătos credem că este un aliment, el nu poate asigura toate necesităţile nutritive, mai ales dacă este singurul aliment consumat.
Cum ar trebuie să arate meniul unui copil la 1 an?

La vârstă de un an, copilul poate mânca 3-4 mese pe zi şi, în funcţie de apetitul sau, îi pot fi oferite 1-2 gustări. Din cele 3-4 mese, indicat ar fi să se menţină 2 de lapte (lapte matern sau formulă de creştere). La această vârstă, copilul poate mânca din mâncarea familiei, tăiată sau chiar pasată, cu condiţia să nu existe exces de sare, zahăr şi grăsimi.

Sarea şi zahărul sunt două alimente controversate. Pot avea loc în meniul unui copil mic? De la ce vârstă şi în ce cantitate?
Sarea şi zahărul sunt două dintre cele patru alimente categoric nerecomandate sub vârstă de un an. Alimentele conţin cantitatea necesară şi suficientă de sare, motiv pentru care nu trebuie adăugat. Astfel, protejăm rinichii imaturi ai copilului. Zahărul adăugat în mâncare obişnuieşte copilul cu gustul dulce, fapt ce poate creşte riscul obezităţii în viaţă de adult, pe de o parte, cât şi creşterea riscului cariei dentare, pe de altă parte.

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.