Home / Viata de familie / Relatie / Soluţii sigure pentru o relaţie bună cu soacra

Soluţii sigure pentru o relaţie bună cu soacra

 

 

soacra

O fi soacra imposibilă, nefastă, mai ales atunci când abia ai născut? Răspunsul e simplu: depinde de tine! Nu uita că primele luni de viaţă ale copilului te pun din plin la încercare, iar o mână de ajutor nu ţi-ar strica, mai ales de la o persoană pricepută.

Ai nevoie de soluţii?

Despre relaţia noră-soacră s-a scris, s-au făcut bancuri cu efect garantat, ba chiar şi cântece care înveselesc instantaneu orice petrecere. În viaţa de zi cu zi, umorul dispare însă într-o uriaşă sursă de tensiune care afectează viaţa unui cuplu, dar şi a socrilor. La mijloc ar mai fi cineva, despre care trebuie neapărat să vorbim: copilul sau copiii tinerilor, nepotul sau nepoţii vârstnicilor. Cum să-ţi îmblânzeşti soacra? O fi vreun manual, vreo broşură cu instrucţiuni de folosire, vreun cod de legi? Din păcate, nu! Dar fiecare situaţie are soluţiile ei. De aceea, iată câteva scenarii care ilustrează cele mai frecvente conflicte dintre noră şi soacră şi-ţi oferă posibile soluţii. 

Scenariul nr. 1: Iubire în exces

Să luăm, mai întâi, cazul bunicii-soacre care este „angajată“ până peste cap în creşterea copilului. Rezultatul: abia născut, odorul nici nu poate fi atins de mamă, „să nu ia gripă“, şi nici de tată, că „nu ştie să-l ţină în braţe“. Stau în aceeaşi casă, iar bieţii tineri sunt trataţi ca nişte chiriaşi pe care soacra tare i-ar trimite la casa lor, dacă ei ar avea aşa ceva. L-ar păstra doar pe cel mic, lumina ochilor ei, poate şi pe fiul ei, dar fără nora arţăgoasă care-i dă sfaturi (ca şi cum s-ar pricepe la ceva) de genul: „Nu-i trebuie căciuliţă în casă. Nu are voie zahăr în ceiuţ. Nu-i mai pune fundă roşie, că nu există deochi!

Soluţia: O discuţie calmă cu această bunică prea protectoare. Este important ca ea să ştie cât de mult îi sunt apreciate eforturile, ajutorul pe care-l dă în creşterea copilului. Dar este la fel de important să ştie că nu poate interveni în ceea ce decid părinţii copilului, că trebuie să se supună regulilor făcute de ei. Cât e sugar, nu sunt multe probleme, dar anii trec şi este în interesul celui mic ca toţi cei din jur să respecte aceleaşi reguli pentru a nu-l transforma într-un răsfăţat neascultător sau, mai rău, rupt afectiv de părinţii lui.

Scenariul nr.2: Acord de pace

Mama-soacră îşi iubeşte şi îşi protejează băiatul, de parcă n-ar fi bărbat în toată firea, căsătorit şi la casa lui. Iar lui îi place situaţia asta. La cea mai mică nemulţumire casnică, hop la mama, care îl consolează şi-i „sugerează“ ce ar trebui să facă, să spună. După astfel de scene, nora ascultă „lecţiile“ învăţate de soţ în casa mamei lui: pe scurt, ca să-i fie pe plac soacrei, ea ar trebui să se consoleze că are doi copii: un bebeluş şi un bărbat imatur!

Soluţia. În astfel de situaţii, e nevoie de ceva mai mult decât simple „puneri de acord“. Un ajutor special pentru ca bărbatul infantil să devină matur, partener real al femeii cu care împarte condiţia de părinte. Această transformare poate fi posibilă doar dacă ambii soţi vor să fie un cuplu responsabil, cu decizii proprii. Mama-soacră trebuie dislocată din poziţia de cap de familie şi implicată doar în ajutorul pentru creşterea copilului. Este o cale sigură ca aceasta să-şi transfere grija faţă de propriul fiu, asupra nepotului.

E bine să reţii…

… că în orice situaţie comunicarea şi bunul-simţ sunt cei mai buni sfetnici, dacă nu te laşi prinsă în vârtejul orgoliului şi dacă înveţi lecţia toleranţei. Decât s-ajungi să schimbi soacra, mai bine împrieteneşte-te cu ea. Soluţii sunt, ai văzut chiar din scenariile prezentate mai sus.

 

 

 

About Viorica Rusu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*