Home / Copil / Psiholog Roxana Purcărea: „Un copil e fericit când i se îndeplinesc nevoile, nu dorințele!”

Psiholog Roxana Purcărea: „Un copil e fericit când i se îndeplinesc nevoile, nu dorințele!”


Vin Sărbătorile și mulți părinții își copleșesc copiii cu o mulțime de cadouri din dorința de a-i face fericiți. Sunt fericiți copiii care au tot ce își doresc? Ce înseamnă pentru un copil să fie fericit?

Atunci când jucăriile înlocuiesc timpul petrecut cu părinții, acest obicei face mai mult rău decât bine. “Cultura bunăstării” ne-a făcut să fim mai preocupați de ceea ce au și ce fac (mă refer aici la activități școlare si extrașcolare) copiii noștri decât de cine sunt ei, cum sunt ei, cum se simt ei.  Pentru a fi fericiți copii nu au nevoie sa le fie îndeplinite continu si constant dorințele ci nevoile. Nevoia unui copil nu este de a avea multe jucării (aceasta este dorința). Un copil fericit este un copil ale căror nevoi sunt satisfăcute: nevoia de a aparține unei familii și unui grup pentru care contează, nevoia de iubire, încredere si  siguranța, nevoia de afecțiune, nevoia de autonomie/independenta. Un copil fericit este un copil  căruia îi place propria persoana, care are interese diverse, care își asuma responsabilități, este mândru de realizările sale, este independent, îi plac situațiile noi, nu ii e teama sa își exprime emoțiile, colaborează si oferă sprijin celorlalți.

De ce crezi că părinții din ziua de azi le oferă celor mici orice își doresc?

Unor părinți le este greu să tolereze “nefericirea” propriilor copii pentru că aceasta trezește în ei propria suferința, amintiri mai vechi din perioada propriei copilării.  Pentru a compensa lipsurile de atunci și crezând că astfel vor umple golurile copilăriei lor,  părinții oferă copiilor ceea ce cred ca aceștia au nevoie. Rezultatele sunt camere pline de jucării și copii care se plictisesc.Vinovăția că nu petrec suficient timp cu copilul sau justificarea timpului prea lung petrecut la munca, sunt alte motive pentru care părinții tind sa investească excesiv in a achiziționa jucării.

Ce efect pe termen lung are asupra celor mici acest tip de comportament? 

Părinții trebuie sa înțeleagă ca acest comportament nu ii ajuta nici pe ei, nici pe cei mici. Cei mici vor ajunge sa nu suporte frustrările venite din privațiune si sa devina agresivi (verbal sau fizic) atunci când li se refuza ceva. Vor învață sa își controleze si manipuleze părinții pentru a obține o plăcere de moment, dar le va fi imposibil sa își controleze propriile comportamente. Vor fi incapabili sa aprecieze valoarea unui lucru.

Mulți părinți cred ca făcând totul pentru copii lor , viată acestora va fi mai ușoară. Ce efect are aceasta atitudine asupra stimei de sine si autonomiei celor mici? Dar critica?

Dezvoltarea autonomiei și a interdependentei (colaborarea cu ceilalți) sunt componente esențiale ale sănătății psihice. Când preluam iîn mod repetat sarcinile copiilor interferăm cu cea mai importanta etapă a copilăriei si adolescentei: dezvoltarea sentimentului de sine. Accesul permanent la ajutorul părinților îl incapacitează și infantilizează pe copil.  Graba , rușinea  sau frica părinților sunt scuzele sub pretextul cărora ne ajutam copiii sa se îmbrace, sa își facă temele, etc . Apar aici 2 efecte esențiale: îi privam neintenționat de posibilitatea de a se dezvolta intra personal și le transmitem involuntar  propriile noastre frici.

Corectarea greșelilor este o parte importanta in procesul de creștere a unui copil.  Corectarea greșelilor vorbește despre comportament, are caracter informal. Critica însă transmite copilului ca nu este “suficient de bun”. Copiii sunt extrem de vulnerabili la critica. Critica este un atac la propria persoana, cu consecințe mult prea mari asupra stimei de sine.

Consideri că este o bună strategie de pareting să le spunem mereu celor mici că sunt cei mai buni și că-i iubim?

Din dorința de a creste încrederea în sine a copilului, părinții cad deseori în capcana de a-i idealiza. Idealizarea face mai mult rău decât bine.  Auzind mereu cât este de bun, de grozav, că este “cel mai cel”, că este perfect,  copilul poate creste cu o intoleranța fața de “imperfecțiunile” altora și cu o intoleranța și mai mare la propria slăbiciune. A idealiza copilul pune pe acesta presiunea de a fi excepțional.  Altfel, când ies de sub “bula “părintească și ajung să facă  o greșeală (fie aceasta și minora), se simt confuzi, defecți si inadecvați.

Care ar fi calea de mijloc?

Laudă-l atunci când merită (pentru fiecare progres, oricât de mic),  încurajează comportamentele pozitive zilnic, corectează comportamentul inadecvat găsind împreună cu copilul noi soluții de rezolvare de probleme, trasează sarcini si responsabilități corespunzătoare vârstei, oferă atenție, apreciere, afecțiune.

Renunța la dorința de a creste un copil perfect, control si proteice exagerata, idealizarea copilului.

Ce ar trebui să prioritizam, mai ales acum, în perioada Sărbătorilor? 

Sărbătorile de iarnă sunt despre timp petrecut in familie, despre a fi, despre a simți, despre a dărui, despre a privi cu drag la cei de lângă noi si a descoperi ce ii face cu adevărat fericiți.  Dincolo de a dărui si a primi cadouri, Crăciunul înseamnă:

Colaborare (Încurajați-l să vă ajute la bucătărie, să aranjeze masa împreuna cu tatăl, etc.)

Răbdare  (este cel mai bun moment să încurajați independența. Fiind zile libere, graba nu mai este atât de mare iar cel mic are timp suficient să exerseze în voie legatul la șireturi sau încheiatul nasturilor, de ex.)

Atenție (Petreceți timp împreună. Mâncarea e făcută, casa e curata, telefonul de servici pare pus pe “stand by”. Ce moment poate fi mai bun pentru a mutat toata atenția asupra familiei?)

Compasiune (învață-l cum  sa dăruiască celor care au nevoie)

Iubire (timp, îmbrățișări, râsete, înțelegere, ascultare)

Un moment  doar pentru el! (oferă-i copilului un moment de exclusivitate)

Nevoi satisfăcute.

 

 

 

 

About Isabela Mihalcea

Este redactor de sănătate al revistei Pap tot. Știe tot ce este nou în domeniul sănătății și dorește să transmită cât mai mult din aceste noutăți cititoarelor. Este mămica unui năzdrăvan de șase ani și foarte implicată în educația lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*