Home / Copil / Interviu Andreea Răducan „Înveți de multe ori mai mult din eșec, decât din victorii!”

Interviu Andreea Răducan „Înveți de multe ori mai mult din eșec, decât din victorii!”

andreea raducan

Simbol al gimnasticii românești, Andreea Răducan este una dintre cele mai puternice voci românești care militează pentru sport și sănătate. Vorbind cu ea am despre drumul către gimnastica de performanță am aflat cum te formează un sport, cât de importantă este mișcarea în viața unui copil și care sunt lecțiile pe care ți le dau eșecurile și victoriile pe care le obții.

Generațiile actuale de copii sunt din ce în ce mai sedentare și dependente de tehnologie. Cât de important este sportul în viața copiilor de azi ?

Sportul a fost foarte important pentru generația mea care nu a cunoscut tableta și telefonul mobil, dar este și mai important pentru generația copiilor de azi. Din nefericire suntem pe locul 3 în Europa la obezitate infantilă, ceea ce ar trebui să tragă un semnal de alarmă în rândul părinților. Copilăria este perioada de viață în care cei mici ar trebui să se bucure cel mai mult de timp liber și mai ales de mișcare,  de aceea trebuie să-i încurajăm să facă un sport.

Cum îi putem apropia pe acești copii de un sport ?

Sigur că există copii norocoși ca mine, care au părinți pasionați de sport. Sunt convinsă că nici tatăl meu nu a știu cât de importantă va deveni gimnastica în viața mea, dar și-a dorit să-mi consum energia într-un mod pozitiv, constructiv, să învăț ce înseamnă disciplina. Mesajul pe care și eu, dar și mulți colegi de-ai mei ne dorim să-l transmitem părinților este că sportul, mișcarea sunt extrem de importante în viața copiilor. Cei mici nu au de unde să știe la 4-5 ani ce-și doresc să facă în viață, însă părinții sunt cei care pot să-i îndrume spre sport. Repet, nu toți copiii trebuie să facă un sport de performanță. Vedem o mulțime de copii supraponderali, de fetițe care nu știu să meargă corect, de băieți care nu pot alerga. E imperios necesar ca în viața lor să existe un sport.

Dar în privința bunelor obiceiuri alimentare, sportul te poate educa ?

Fără doar și poate. Nu există lucru pe care să-l înveți și să nu-ți fie de ajutor. Chiar dacă nu aș fi ajuns o mare sportivă, ce am învățat în sport îmi este util și astăzi. Datorez enorm sportului și familiei mele. Sportul m-a format! Sunt aspecte ce țin de un stil de viață sănătos, de disciplină, de dorința de a fi cel mai bun, de pasiune pentru ceea ce faci.

Cine ți-a îndreptat pașii spre gimnastică ?

Tatăl meu a fost foarte pasionat de fotbal și și-a dorit ca eu și fratele meu să practicăm un sport: eu am făcut gimnastică, el fotbal. Sunt convinsă că la început nu s-a gândit că vom face un sport de mare performanță, ci și-a dorit să creștem frumos, corect, sănătos. Îmi aduc aminte că tata îmi citea dintr-o carte scrisă de Ioan Chirilă „Nadia” și încercam să-mi conturez în minte cum arată viața unei mari campioane și să înțeleg ce înseamnă performanța.

Când ai înțeles că gimnastica de performanță este drumul tău?

Nu poți spune că există un moment în viața în care spui „Acesta este drumul meu”. Sigur că atunci când am văzut că progresez, că îmi plac competițiile, mi-am dat seama că gimnastica va face parte din viața mea. Însă la 10, când am devenit campioană națională, am înțeles că îmi pot depăși limitele și pot face performanță. La 13 ani am fost selecționată pentru lotul de junioare de la Onești. Nici măcar 10 luni mai târziu, când am fost selecționată pentru lotul de senioare de la Deva, nu aveam garanția că voi ajunge o mare campioană, dar visam să devin. Bifasem câteva etape importante în drumul meu, dar e nevoie de și mai multă muncă, pasiune și sacrificii ca să devii campion. Însă cred că dacă ai pasiunea necesară pentru a face un sport de înaltă performanță, nu sunt prea multe obstacole în calea ta.

Ce învață  un copil care face un sport ?

Modul în care te mobilizezi să treci peste anumite obstacole,  dorința de a fi cea mai bună versiune a ta și de a-ți depăși limitele. Înveți să faci parte și să lucrezi într-o echipă, să fii lider, să-ți asumi responsabilități, să fii cel mai bun.

Ce datorezi sportului ca dezvoltare personală ?

Datorez foarte mult gimnasticii! Modul în care m-a construit. Nu cred că aș fi putut fi atât de împlinită și atât de echilibrată dacă nu aș fi trăit competițiile, gloria dar și eșecurile pe care ți le aduce uneori sportul. Din toate înveți câte ceva, de multe ori mai mult din eșec, decât din victorii. Nu cred că este puțin lucru să urci pe podium și o lume întreagă să asculte imnul țării tale și să te aplaude pentru o performanța obtinuță de tine. Faptul că ești cel mai bun din lume nu este puțin lucru și asta îți dă curajul și încrederea că orice vei dori să faci, vei reuși, dacă muncești, bineînțeles.

Care a fost cel mai frumos și cel mai greu moment din viața ta?

Este dificil să aleg unul singur. Prima medalie națională de aur, dar și prima victorie mondială, sunt două momente cruciale în cariera mea. Dar momentul de grație a fost competitia de la Jocurile Olimpice de la Sidney, când România a devenit campioană olimpică cu echipa. Era un moment asteptat de toata lumea, mai ales de iubitorii gimnasticii. Romania nu mai obtinuse medalia olimpica pe echipa, din 1984, de la Jocurile Olimpice din Los Angeles. Apoi un moment care a scris istorie, a fost cel in care, in finala olimpica de individual compus, intreg podiumul a fost ocupat de romance: Maria Olaru – medalia de bronz, Simona Amanar – medalia de argint, iar eu am castigat aurul.  A fost extraordinar, chiar dacă după 3 zile Comitetul International Olimpic mi-a restras medalia de aur pentru acel medicament de răceală și gripă. Atunci am trecut de la extaz la agonie și a fost pentru mine un moment foarte greu, dar am învățat să întorc totul în favoarea mea. Un an mai târziu, la Campionatele Mondiale de la Ghent când toată lumea se gândea că nu voi face față competiției dupa toate cele intamplate, am mers și am obținut 3 medalii de aur și două de bronz. Atunci România devenea a cincea oară consecutiv campioană mondială, iar eu eram liderul echipei naționale de gimnastică. Am învățat foarte multe din momentul „Sidney„, pentru că „datorită” lui am scris o carte „Reversul medaliei”, acum lucrez la un film, speech-urile motivaționale pe care le țin la diverse evenimente se leagă de acel moment. Așa că este foarte important să nu rămâi ancorat într-un eșec sau o nereușită, ci să notezi că s-a întâmplat, să înveți ceva din el și să descoperi cum poți să-l întorci în favoarea ta.

 

 

About Isabela Mihalcea

Este redactor de sănătate al revistei Pap tot. Știe tot ce este nou în domeniul sănătății și dorește să transmită cât mai mult din aceste noutăți cititoarelor. Este mămica unui năzdrăvan de șase ani și foarte implicată în educația lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*