Home / Copil / Internetul. Pro sau contra ?

Internetul. Pro sau contra ?

Spațiul virtual a devenit un teren de evadare și pentru copii. Cât de periculos este? Oricât de divergente ar fi răspunsurile la această întrebare, un lucru e sigur: nu poate fi exclus din viața celor mici, ci trebuie utilizat după anumite reguli. Dar iată cele mai frecvente îngrijorări ale părinților și soluțiile care îi pot ajuta.

De la ce vârstă îi pot da acces copilului meu la Internet ?

Accesul la Internet poate să înceapă în jurul vârstei de 10 ani, pentru că de aici încolo, copiii pot înțelege atât lucrurile specifice cât și pericolele legate de spațiul virtual. La această vârstă li se poate explica faptul că este normal să vrei să cunoști oameni noi, dar acest lucru poate crea nevoia firească de a-i cunoște și în realitate, nu numai în rețelele de socializare. Ori acest lucru devinde periculos, dacă cei mici nu se sfătuiesc cu părinții, care pot lua toate precauțiile necesare în astfel mde cazuri. Interdicția categorică de a folosi rețelele de comunicare poate fi extrem de periculoasă, pentru că devine un fruct oprit, mult mai interesant decât este poate în mod normal. Accesul la Internet nu trebuie împiedicat de părinți, ci trebuie controlat, appelând la specialiștii care îi pot sfătui pe părinți cum să o facă. Ideea pe care părinții ar trebui să și-o însușească foarte bine este aceea că nu pot evita riscurile Internetului, ci îi pot învăța pe copii cum să facă acest lucru, cu maximum de precauții.

 Ce găsesc copiii pe net? Ce-i atrage?

Copiii găsesc pe net lucrurile pe care le găsesc și în viața reală, cu diferența că în spațiul virtual totul devine mult mai intens. Mai întâi, posibilitatea de a se juca „de-a ascunselea“ : pe net este ușor să-ți iei un pseudonim, să te dai mai vârstnic sau mai tânăr decât ești în realitate. Acest lucru este luat ca un joc în care adolescenții și preadolescenții mai ales exersează diverse ipostaze de viață. Și mai găsesc pe net multă atenție din partea interlocutorilor, o atenție de care, poate, nu se bucură în asemena măsură, în familie. Și găsesc oricând persoane cu care să se joace, să vorbească, să împărtășească… Ceea ce ar trebui să știe foarte bine copiii este că Internetul permite, totodată, să păstrezi o distanță relațională față de toți necunoscuții cu care vorbești. În viața reală, relațiile sociale implică o anume angajare, dar pe net ai libertatea de a te distanța oricând. Cu un simplu clik, poți să închizi canalul de comunicare, fără să te justifici și fără să mai fi deranjat. Un lucru deosebit este acela că pe net copiii își pot povesti viața, o nevoie normală, care le permite să își valorizeze propria existență.  Acesta este poate lucrule care atrage cele mai mari riscuri pentru că în spațiul virtual o fac într-o manieră mult mai intensă și în orice moment.

Internetul îi izolează de lumea reală?

Ai fi tentat, ca părinte să răspunzi imediat cu un da plin de convingere. E greu de răspuns la această întrebare. Pentru părinți, un copil în fața calculatorului este un copil singur. Și totuși, nu e singur, el comunică. Este în situația unui om care vorbește la telefon: nu e singur, ci comunică la distanță. Această comunicare la distanță devine din ce în ce mai frecventă, mai dominatoare, în epoca noastră. Este totuși foarte adevărat că un tânăr se poate izola pe Internet, dar într-un fel cu toatul special: el închide fereastra realității înconjurătoare și deschide prin ecranul calculatorului, o altă fereastră, spre imaginar, dar și către persoane reale cu care interacționează imediat și fără limitare geografică. Spațiul virtual e o lume care duce fie către imaginar, fie către un anume tip de realitate. Aici intervine rolul părinților care trebuie să-și însoțească copiii spre părțile sigure ale „realității“ virtuale.

Când vorbim despre pericolele Internetului, ne referim în primul rând la violență și sexualitate. Este acestă teamă justificată ?  

Da. Este justificată. Este nevoie să veghem asupra acestor lucruri, dar trebuie să reținem că violența și sexualitatea nu sunt mai rele pe net, decât în viața reală. Și nici accesul nu e mai facil pe net, decât aparent. Dar să facem o paranteză necesară referitoare la violență: ea este prezentă oriunde, pe stradă, la televizor, în școli, în parcuri… Este important ce-i spunem copilului despre toate acestea, cât de mult comunicăm cu el pe temele considerate încă de mulți părinți „incomode“, cât de deschiși suntem.

Cum să reacționez dacă copilul meu dă de o imagine șocantă ?

Unui copil de 9-10 ani, poți să-i explici că și tu, ca adult, dai peste tot felul de lucruri șocante. Deși este un lucru care se poate înmpla oricui, atunci când i se întâmplă, trebuie să ceară exlicațiile de care are nevoie familiei.

Putem vorbi despre dependență de Internet și la copii ?

Da, Internetul le poate crea dependență. De altfel, specialiști de renume în psihologie, medicină, educație au atras atenția de nenumărate ori asupra acestui lucru, prin studii din ce în ce mai detaliate și pe arii din ce în ce mai extinse. Concluzia este una singură : Internetul trebuie utilizat cu măsură, pentru că altfel devine extrem de periculos să lași copiii să exploreze spațiul virtual cu ajutorul acestei uriașe mașinării. Oricine explorează un spațiu, fie real, fie virtual, are nevoie de un ghid atent și apoi de educație, de principii, de valori morale pe care să le aplice la tot pasul.

 

Când trebuie să se îngrijoreze părinții? Ce semne le arată că lucrurile au scăpat de sub control ?

În primul rând, nu trebuie să aștepți să împlinească 15 ani copilul tău și să petreacă 8 ore în fața calculatorului ca să te îngrijorezi. De mic trebuie să aibă un program fix de utilizare a calculatorului. La 4-5 ani, nici nu se pune problema să petreacă mai mult de 20-30 de minute în spațiul virtual și nu pentru jocuri. Iar la 7-8 ani, o oraq este suficientă.  Dacă la această vârstă a descoperit jocurile, video, timpul afectat acestora se încadrează în timpul stabilit pentru utilizarea calculatorului, nu este un plus. Și atenție ! regulile și timpul pentru ecran se stabilesc de la prima utilizare a calculatorului, nu după ce răul a fost facut, pentru că este foarte greu să zmulgi din mâna copilui jucăria preferată, după ce tu i-ai dat-o și l-ai lăsat să se joace cu ea cât a vrut. Problema este că cei mai mulți părinți stau și ei cu ochii în telefon, pentru diverse activități pe Internet și modelul lor este cel mai simplu de urmat.

Text : Florentina Mihai

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*