Home / Copil / Importanța implicării copilului în treburile casnice

Importanța implicării copilului în treburile casnice

Într-o familie, de obicei, mama este persoana care face majoritatea treburilor. Dar nu ar trebui să fie așa. Fiecare membru al familiei, inclusiv copiii după o anumită vârstă, ar trebui să-şi aducă o contribuţie, cât de mică, la treburile gospodăreşti. Aceasta este o lecţie importantă pe care copiii trebuie s-o deprindă de la părinţi încă din primii ani de viaţă. Mai jos afli cât de mult trebuie să-i responsabilizezi pe cei mici.

În societatea actuală, tot mai mulţi părinţi au convingerea că treburile casnice sunt o povară pentru copii, în condiţiile în care au tot mai multe teme. Alţi părinţi preferă să facă singuri ordine, pentru că celor mici le ia prea mult timp sau că trebuie să se bucure de joacă şi de perioada copilăriei. Atribuirea unor „îndatoriri” casnice este însă una dintre cele mai bune metode de a responsabiliza un copil. Prin intermediul lor, părinţii îi arată că membrii familiei trebuie să colaboreze pentru bunul mers al casei şi că fiecare dintre ei trebuie să aducă o contribuţie în acest sens. Pe lângă sentimentele de cooperare şi de responsabilizare pe care le creează, treburile casnice au şi avantajul că îl fac pe cel mic mai îndemânatic.

Implică-l de la vârste mici

Care este vârsta cea mai potrivită pentru a responsabiliza copilul? Poţi începe cu vârsta de doi ani. Nu putem vorbi de treburi casnice propriu-zise în această etapă, ci de mici gesturi care să-i inducă treptat un sentiment de responsabilizare. Este suficient să-l deprindem să-şi strângă jucăriile la final de zi, să arunce scutecul sau să-şi formeze obiceiul de a se spăla singur pe mâini înainte de masă. Aceste mici gesturi îl vor ajuta să se obişnuiască cu ideea că şi el poate să ducă la îndeplinire anumite sarcini. Pe măsură ce creşte, dificultatea sarcinilor poate deveni din ce în ce mai mare. Cu cât vei amâna momentul responsabilizării, cu atât el va accepta mai greu să respecte sarcinile primite, spun specialiştii în psihologia copilului. Când copilul este mic, trebuie să-l rogi să te ajute, şi nu să-i dai sarcini pe care să le îndeplinească singur, pentru că va fi mult mai încântat să lucraţi în echipă. De asemenea, încearcă să faci activitatea respectivă distractivă, astfel încât el să o perceapă ca fiind plăcută, nu ca pe o corvoadă.

Îi dăm bani?

Unii specialişti nu sunt de acord cu recompensarea bănească pentru ajutorul la treburile casnice, deoarece copilul trebuie să înveţe că acestea sunt o îndatorire firească, pentru care nimeni nu este recompensat. Pe măsură ce va creşte, există riscul ca el să ceară tot mai mulţi bani pentru atribuţiile pe care le are, iar dacă nu-i va primi, părinţii riscă să se confrunte cu o atitudine foarte ostilă, ce generează deseori conflicte. Metoda stimulării băneşti nu este recomandată decât în cazul unei reuşite, dar şi în acest caz există riscul ca respectivul copil să devină un vânător de recompense.

Arată-i ce are de făcut

A ruga copilul să şteargă praful sau să-şi facă patul nu este suficient pentru ca el să deprindă asemenea obiceiuri. El trebuie să ştie foarte clar ce aşteptări au părinţii, iar pentru a-l clarifica în această privinţă, trebuie să-i arăţi ce şi cum trebuie să ducă la îndeplinire o sarcină casnică ori, cel puţin, să-i spui punctual ce are de făcut: să întindă aşternutul, să-şi pună hainele în şifonier, să-şi aranjeze jucăriile şi cărţile pe birou etc. Apoi, trebuie să-l supraveghezi, dar numai până când deprinde ceea ce are de făcut. Altfel, se va simţi îngrădit şi va refuza sarcinile de acest fel pe viitor.

Ce sarcini îi poţi da, pe vârste

2-5 ani

Lucruri care ţin de igiena personală (spălatul dinţilor, spălarea feţei, aruncarea scutecului la gunoi), strânsul jucăriilor, îmbrăcatul pijamalelor. Părinţii trebuie să-l asiste în permanenţă.

5-7 ani

Se pot adăuga sarcini precum făcutul patului, aranjarea hainelor, hrănirea animalelor de companie, contribuţii minore la gătit. La această vârstă îi place să aibă activităţi împreună cu părinţii.

7-12 ani

Doar dacă reuşesc să ducă la îndeplinire sarcinile de mai sus se poate trece la unele mai complexe, cum ar fi folosirea aspiratorului în camera sa, grădinăritul, spălatul vaselor, prepararea unor sendvişuri fără ajutor.

13-16 ani

De acum, copilul poate găti singur preparate mai simple, poate spăla podelele, şterge geamurile, îngriji de unul singur animalul de companie. Părinţii trebuie să ţină cont şi de preferinţele lor pentru anumite activităţi.

 

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*