Home / Copil / Familia, leagănul relaţiilor armonioase

Familia, leagănul relaţiilor armonioase

micul dejun

Toate mamele îşi doresc copii sănătoşi şi cuminţi. Nimic rău în dorinţa lor? Ei bine, specilaiştii spun că ar trebui să-ţi doreşti un copil nici prea dinamic, nici prea cuminte. Ade ce, vom vedea în continuare.

Tiparul comportamentului, familia

Dacă crezi că numai adulţii îl influenţează pe copil în ceea ce priveşte comportamentul, te înşeli: la rândul lui, copilul controlează şi modelează comportamentul părinţilor (în special al mamei), în aceeaşi măsură în care adulţii îl modelează pe al său. Un copil calm, echilibrat, deschis, care răspunde afectiv în acord cu aşteptările mamei, îşi va motiva mama să fie caldă, deschisă, optimistă. Un copil iritabil, neliniştit, va pune la încercare rezistenţa nervoasă a mamei. Iar dacă răbdarea ei se toceşte, fie îşi mută atenţia spre altceva, pedepsindu-l prin lipsă de afecţiune şi de ineteres, fie devine mai severă şi mai inflexibilă. Eticheta de „copil dificil” ori de „copil rău” nu este nici uşor de pus şi nici nu oglindeşte fidel realitatea. Rezultatul acestor relaţii complicate dau comportamentul viitor al copilului.

Cum se construieşte relaţia copil-mamă

Pentru a construi o relaţie bună cu copilul, mama are nevoie de multă deschidere, căldură sufletească, răbdare. Toate mamele îşi iubesc copiii, dar dragostea nu este de ajuns pentru a avea o relaţie optimă cu cei mici. Rezistenţa fizică mai redusă, deschiderea emoţională limitată, preceptele social-morale mai rigide o pot face pe mamă distantă, neprietenoasă. Consecinţa este aceea că nu va avea o bună comunicare cu cel mic. Există şi mame autoritare, neatente la nevoile afective şi de relaţie ale micuţilor. Rezultatul acestei situaţii este agitaţia fizică şi psihică a copiilor, împotrivire sau pasivitate din partea lor.

Bunica, un model depăşit

Imensa toleranţă a bunicilor, care duce uneori la răsfăţ, nu este decât semnul incapacităţii lor de a controla situaţia. Nepoţii sunt cei care conduc în această relaţie, iar adulţii devin o simplă jucărie în mâna lor. Când părinţii sunt mai anxioşi, aleargă la pediatru să vadă dacă manifestările micuţului nu se datorează vreunei boli, în loc să se întrebe care sunt cauzele care afectează comportamentul copiilor. Răspunsul corect este că cei mici au nevoie de mai multă interacţiune cu părinţii, de iubire, tocmai pentru a-şi regulariza şi socializa comportamentul.

Ce înseamnă un copil cuminte

Copilul cuminte este un premiu, un titlu de glorie pentru orgoliul şi confortul familiei. Prezenţă confortabilă pentru părinţi, el este liniştit, uneori chiar pasiv, genul „unde-l pui, acolo stă”. Dacă până la un an – un an jumătate, pediatrul îţi spune doar că trebuie stimulat mai mult, nimic nu te pune pe gânduri. Performanţele intelectuale sunt minunate, odorul tău se joacă singur, liniştit şi fără să-şi dorească tovarăşi. Dezvoltarea lui motorie, învăţarea comportamentelor şi dezvoltarea vorbirii sunt în regulă, astfel că până la 3-4 ani nu-ţi pune nicio problemă. Vorbeşte frumos şi chiar mult, dar nu-şi doreşte tovarăşi de joacă. Atunci este momentul să te întrebi cum se va adapta la grădiniţă.

Cuminte şi… cu probleme? 

Orice schimbare de mediu în viaţa copilului mic este resimţită foarte puternic. Dus într-o comunitate nouă, el are nevoie de protecţia părintelui. Pentru un copil echilibrat, prezenţa tovarăşilor de joacă este o tentaţie firească, uitând că mama nu mai este în prejmă. Revenirea la nevoia de protecţie se poate produce brusc în clipa în care o jucărie este revendicată de un alt copil. Aşa apare reacţia agresivă, dar la 5 ani majoritatea copiilor reuşesc să accepte reguli de partajare sau de comunicare. Uneori, copilul nostru prea cuminte poate să ne facă surprize. Se izolează în preocupări singulare, eventual cu episoade agresive. Şi poate fi, la rându-i, izolat, respins de ceilalţi. Semnalele ar trebui să ne pună pe gânduri. În loc să-l retragem, el are nevoie de o mai atentă şi caldă supraveghere în relaţiile cu copiii, de o comunicare mai răbdătoare.

 

 

 

 

 

 

About Viorica Rusu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*