Home / Copil / Alimentatie / De ce mănâncă atât?

De ce mănâncă atât?

shutterstock_23678338

 

Mai vreau! Mai vreau! La fiecare masa, puiul tău mănâncă cu o poftă care pare de nestăvilit. E cazul să-ţi faci griji?Copiii mâncăcioşi îşi fac mamele fericite. Sau cel puţin aşa pare că stau lucrurile. Ce bucurie mai mare decât să auzi că mai cere o porţie din bunătătţile pe care i le-ai pregătit… Şi totuşi, de unde îi vine acest apetit de zmeu? Cât de tare trebuie să te preocupe acest lucru? Ce semnale de alarmă trebuie să iei în seamă? Iată principalii indicatori:

Cum arată curba de greutate

  • Curba de greutate a copilului urmeză ritmul lui de creştere. În primul an de viaţă este foarte dinamică şi descreşte apoi treptat, până la 6 ani, vârstă la care va creşte din nou. Adică un nou val de „îngrăşare“, perfect normal. Dar, dacă acest process se produce înainte de 6 ani, copilul riscă să devină supraponderal.
  • Ce trebuie să faci? Este important să-i supraveghezi curba de greutate. Iar dacă depăşeşte limita superioară, medicul pediatru te va ajuta să-i corectezi alimentaţia. În cazul în care creşterea în greutate este în grafic, nu ai de ce să-ţi faci probleme.

Dacă îi plac dulciurile

  • Spre vârsta de 3 ani, copiii încep să selecteze alimentele pe criterii de preferinţe personale. În loc să-i contabilizezi cantitatea de mâncare pe care o înghite, mai bine ai observa ce-i place în materie de grăsimi şi dulciuri. Şi încă ceva important: dacă aceste preferinţe îl fac să mănânce mai puţine legume sau deloc. Aceste informaţii te vor ajuta să-i corectezi obiceiurile alimantare.
  • Pentru a cunoaşte cantitatea de hrană de care are nevoie copilul tău, trebuie să ştii că o porţie normală pentru el este egală cu volumul palmei sale (cât cuprinde în căuşul palmei). Pentru o zi, are nevoie de o porţie de proteine (carne, ou, peşte) şi trei de legume şi feculente.
  • Este posibil să faci din nou efortul de a-i introduce legumele în alimentaţie, oferindu-i-le de multe ori, chiar dacă continuă o vreme să le refuze. Până la urmă le va accepta, dacă nu vor lipsi de pe masa familiei şi dacă şi părinţii mănâncă sănătos.
  • Ai grijă dacă tu şi tatăl copilului sunteţi gurmazi. Este posibil ca puiul tău să ducă mai departe „tradiţia“ aceasta. Este bine să-l înveţi să-şi urmărească semnalele de foame, nu să imite ceea ce vede la părinţi.
  • Antrenează-l în prepararea mâncării, vorbeşte-i despre alimente.

Dacă este stresat

  • Copiii, ca şi adulţii, pot avea perioade de stres în care să mănânce mai mult decât ar trebui. Ei folosesc alimentele ca pe nişte anxiolitice şi emoţiile lor se traduc prin foame. Din punct de vedere psihologic, este vorba despre o tulburare asemănătoare cu bulimia (îi lipseşte doar sentimentul de vinovăţie) care îi poate atinge şi pe copii.
  • Ce trebuie să faci? Transformă mesele de familie în momente de comunicare şi relaxare, cu un ritm lent de desfăşurare. Acestea nu sunt ocazii de a te umple repede cu mâncare, ci de relaţionare cu cei dragi. Dacă pofta de mâncare exagerată a copilului persistă, trebuie programat la medicul pediatru.

 Atenţie la prejudecăţi!

Mamele care au copii sub trei ani sunt cele care apreciază cel mai mult aspectul bucălat şi plin de colăcei al micuţilor lor. Este vorba de un clişeu care perpetuază ideea că un copil dolofan este în mod cert şi unul sănătos. Studiile recente spun însă că, din punct de vedere statistic, sănătatea stă în diversitatea alimentaţiei, nu în cantitatea de mâncare ingerată. Poţi avea un copil grăsuţ şi malnutrit sau unul slăbuţ, darfără carenţe alimentare.

 

 

About Isabela Mihalcea

Este redactor de sănătate al revistei Pap tot. Știe tot ce este nou în domeniul sănătății și dorește să transmită cât mai mult din aceste noutăți cititoarelor. Este mămica unui năzdrăvan de șase ani și foarte implicată în educația lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*