Home / Copil / Calea către inima unui copil trece prin propria inimă

Calea către inima unui copil trece prin propria inimă

Interviu cu Ioana Olărașu, psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii, care activează în cadrul cabinetului său individual de psihologie și oferă servicii psihologice precum: psihoterapie individuală pentru adulți, psihoterapie copil și familie, dezvoltare personală de grup pentru copii. Daca aveti intrebari, va asteptam sa le puneti in comentariu la acest interviu.

Contact: olarasuioana@gmail.com

De ce sunt agresivi copiii și cum poți face față conflictelor cu ei?

Pentru a înțelege nevoia frustrată din spatele agresivității unui copil, este important să ne raportăm la situație. De multe ori, agresivitatea copiilor mici exprimă un mesaj pe care ei nu au învățat să îl pună în cuvinte, lăsându-se copleșiți de emoție. Întrebați-l și întrebați-vă: Ce încearcă să îmi spună acum? Ajutați-l să conștientizeze ce anume îl supără, verbalizând în locul său: „Ești furios pentru că prietenul tău ți-a luat jucăria din mână. Spune-i fără să lovești. Îl doare și se va întrista.  Hai să rezolvăm împreună.” O oglindire realistă a situației îl va ajuta să înțeleagă consecințele acțiunilor sale asupra relațiilor cu cei din jurul său și să își regleze, în  timp, comportamentul. De asemenea, reacțiile agresive sunt explicabile în contextul frustrării unor nevoi bazale: somn, hrană… afecțiune.

Uneori, când un copil mai mare devine agresiv față de părinte și reacționează cu opoziționism, devine greu pentru părinte să rămână echilibrat și să nu întrețină „lupta” emoțională. Atitudinea părintelui în fața disconfortului emoțional, transmisă atât verbal, cât… mai ales nonverbal devine model pentru copil, pe fondul familiarității. Într-un moment tensionat, este recomandat să lăsați aburii emoționali să se așeze și să discutați deschis atât despre propriile emoții, cât și despre cele ale copilului, într-un moment mai limpede.

Cum gândesc copiii și cum te poți conecta cu ei?

Nu-i greu să ne dăm seama de implicarea totală cu care trăiesc copiii clipa.  Ei nu sunt „împrăștiați” în mai multe direcții precum adulții, trăind foarte conectați la momentul prezent. Având în vedere că ei nu-și fac atât de multe griji legat de felul în care sunt percepuți, dau dovadă de multă spontaneitate și pare să fie destul de ușor să relaționăm cu un copil, să ne dăm seama care sunt nevoile sale. De multe ori, însă, din lipsa (adesea justificată) de disponibilitate emoțională a adulților semnificativi din viața copilului, apare și această lipsă de conexiune emoțională.

Din experiența mea profesională, una dintre cele mai mari greșeli de perspectivă pe care le fac adulții în relație cu copiii este să îi trateze doar ca pe niște copii. În această atitudine există un sâmbure de invalidare pe care copilul îl simte și are tendința de a se retrage în sine sau de a.. protesta în felul său.

Calea către inima unui copil trece prin propria inima. Acordați-vă fie și un răgaz scurt în care să fiți acolo numai pentru relația voastră și antrenați-vă curiozitatea față de universul său interior. Simplul fapt de a fi prezent în prejma sa cu deschidere și seninătate îl va determina să se apropie. Adresați-i întrebări și lăsați-l să vă ghideze în lumea lui, ca și cum numai el știe drumul. Lăsați-vă surprinși. Va simți interesul autentic și-l va percepe drept o dovadă de acceptare. Această acceptare în relația părinte – copil va deveni baza unei relații deschise în preadolescență și adolescență, când îi va fi mai ușor să vă împărtășească tumultul emoțional specific vârstei, dat de încercarea de a împăca nevoia de a fi acceptat și nevoia de a se afirma ca individualitate.

Rutinele în relația părinte-copil au un efect securizant. Stabiliți un „ritual” de joacă numai al vostru sau implicați-vă în diverse activități împreună, fie și obișnuitele „treburi casnice”. Porniți cu răbdare din momentul prezent și transformați clipele petrecute împreună în ocazii de a vă conecta emoțional. Nu există o rețetă anume, dar cuvântul cheie este deschidere. O veți simți când jocul, activitatea sau conversația vă absoarbe întru totul, din multiplele „împrăștieri” dureros de actuale.

Cum pot fi mamele și tații un model de urmat pentru fetițe și respectiv pentru băieți?

În mod inevitabil, identitatea copilului se conturează în raport cu figura maternă și paternă. Fetița va învăța de la mamă că se va transforma într-o femeie, iar băiețelul învață de la tată că va deveni bărbat. În ambele cazuri, copilul va prelua trăsături ale masculinității sau ale feminității pe care le va observa în comportamentul părinților săi sau ale persoanelor în preajma căror crește și care ajung să devină părinți afectivi.

Când spunem „model”, ne raportăm adesea la un ideal. Azi există multe repere de parenting, unele informații fiind foarte utile, însă eu cred că reperul principal ar trebui să fie cel interior. Cu cât un părinte este mai conștient de sine, cunoscându-și propriile resurse și vulnerabilități, cu atât va adopta un comportament firesc, adaptat în fața copilului. Având în vedere că fiecare familie este o întâlnire unică de scenarii de viață, modelul este dificil de stabilit. Dar poate fi conturat în funcție de valori. Recomand părinților să lucreze cu ei înșiși pentru a exprima acele valori comportamentale pe care doresc să le transmită copiilor. De multe ori, punctul de pornire este relația cu propriile emoții.

Cum gestionezi intimitatea și tensiunile din cuplu după nașterea copilului și cum poți împăca viața de familie cu cea de cuplu?

Apariția unui copil în viața unui cuplu implică și o a doua naștere în planul relației dintre cei doi. Se nasc și rolurile parentale, pe lângă cele parteneriale. Freud aducea aminte de un vechi citat, atribuit lui William Wordsworth: „Copilul este tatăl omului mare”. Partenerii devin părinți pe măsură ce copilul crește, relaționând cu acesta. Multă tensiune vine adesea din încercarea noilor părinți de a se conforma unui rol, ca și cum ar trebui deja să știe tot ceea ce este de făcut o dată cu apariția copilului.  Schimbarea poate să aducă o criză în relația de cuplu, chiar și când legătura dintre cei doi este bine consolidată. Cuplul este prins în provocarea de a se ajusta noului context, în care primează nevoile noului născut. Totuși, disponibilitatea lor emoțională depinde de încrederea în abilitatea de a gestiona situația, dar și de gradul în care nevoile emoționale ale partenerilor sunt îndeplinite: nevoia de înțelegere, de securitate, de conexiune.

Sprijinul reciproc, comunicarea nevoilor din partea ambilor parteneri alături identificarea unor soluții realiste, suport din partea familiei extinse – sunt elemente care susțin această schimbare în mod pozitiv.

Apariția rolurilor parentale nu trebuie să excludă rolurile parteneriale. Este important ca partenerii să găsească moduri de a se reconecta în relația de cuplu, prin gesturi și obiceiuri care restituie apropierea emoțională.

 Ce lecturi recomanzi părinților?

 

  1. Nevoie esențiale ale copiilor, de T. Berry Brazelton și Stanley I. Greenspan descrie un dialog interesant între doi specialiști care au interacționat mult cu copiii: un medic pediatru și un psihanalist, psihiatru de copii.
  2. Parentaj sensibil și inteligent, de Daniel J. Siegel și Mary Hartzell este scrisă în acord cu descoperirile din neuroștiințe și oferă explicații bazate pe studii ale felului de a funcționa al copiilor, precum și căi de a ne conecta cu ei.
  3. Copilul care îți dă de furcă. Cinci tipuri de copii „dificili”, de Stanley Greenspan și Jacqueline Salmon. Din punctul meu de vedere, titlul cărții nu reflectă întocmai seriozitatea cu care este scrisă.Veți găsi descrieri coerente ale situațiilor dificil de gestionat și ușor de întâlnit, cu sugestii practice și exemple. În plus, tonul în care este scrisă vine în întâmpinarea tendinței părinților de a se învinovăți pentru comportamentul copiilor.

 

 

 

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*