Home / Bebelus / 10 pași pentru renunțarea la scutec

10 pași pentru renunțarea la scutec

 

Oare când o  să renunţe la scutece? Iată o întrebare care le frământă pe toate mămicile. Ai da orice să grăbeşti lucrurile, dar nimic din ce întreprinzi nu pare să aibă succes.

Dragă mămico,

Ştiu că aştepţi cu nerăbdare momentul în care geanta cu care mergem „pa” să nu mai fie burduşită cu scutece albe pentru „accidente” de culoare. Adică momentul în care portofelul tău va rămâne mai rotofei (curăţenia „de unică folosinţă” costă, nu glumă!), iar programul tău zilnic va fi mai lejer (curăţel, pot să merg la grădiniţă). Dar pe mine nu mă deranjează deloc să fac pipi pe mine, pentru că nici nu simt. Ai avut tu grijă să-mi cumperi numai scutece de calitate, super-absorbante. Cât despre partea a doua, doar fac şi mă şi schimbă cineva.

Cu grădiniţa, chiar nu ştiu ce să-ţi spun. Parc-aş merge, da’ parc-aş mai sta şi acasă, cu tine şi cu buni. Aşa că, îţi mulţumesc pentru oliţa roz cu Barbie (nici cea verde cu cap de broască, luminiţe şi cântecel nu era prea rea), dar, deocamdată, te rog s-o laşi spre păstrare în dulap.

Cu drag,

Puiuţul tău scump

P.S. Cred că e momentul să mă schimbe şi pe mine cineva. Şi să mă aplaude.

P.P.S. Acum, treacă de la mine, hai să-ţi explic cum se face chestia cu oliţa.

 

PASUL 1: Aştepţi să împlinesc 2 ani

Dacă te-ai fi luat după buni, m-ai fi pus pe oliţă când aveam 18 luni. Apoi mi-ai fi dat una la poponeţ dacă mă „scăpam” tocmai când mă ridicai de pe obiectul menţionat, şi tot aşa, până când pricepeam la ce foloseşte. Dar aş fi fost tare trist şi nici nu m-aş fi descurcat atât de bine. Din experienţa colegilor trecuţi prin această suferinţă, îţi spun că cel mai bine e să încercăm acum, după ce am împlinit 2 ani. Pentru că acum pot să mă aşez singur pe oliţă, ştiu când urmează să fac ceva şi, mai ales, îmi place să fiu curat.

PASUL 2: Cumpărăm olița

Pfii, ce idee super a avut buni când ţi-a zis să mă iei şi pe mine la cumpărături. Ce luăm? Oliţă? Bine, fie. Atât timp cât o aleg eu. Să aibă cap de dinozaur, coadă, solzi, beculeţe colorate şi muzicuţă şi… Stop! Mi-am adus aminte că cel mai important e să fiu sănătos şi în siguranţă. Aşa că alegem o oliţă cât mai simplă, cu cât mai puţine părţi componente, pentru că se curăţă mai uşor şi mai bine. La fel de important este să aibă o bază sigură, ca nu cumva să mă apuce legănatul şi să mă răstorn cu tot cu… câh!

PASUL 3: Alegem chiloţei şi pantalonaşi comozi

Cum vrei tu să mă aşez singur pe oliţă, când trebuie să-mi desfac bretelele la salopetă, să o dau jos, apoi să desfac ambele părţi ale scutecului? Nu e mai simplu să-mi văd de treabă ca şi până acum? Dacă ţii cu tot dinadinsul să învăţ, atunci hai să simplificăm lucrurile: lasă-mă în funduleţul gol. Nu se poate? Atunci cumpără-mi chiloţei şi pantalonaşi pe elastic, cât mai uşor de dat jos. Fără capse, nasturi sau „arici”.

PASUL 4: Mă înveţi să-i pun şi să-i dau jos

Îţi iei două-trei zile libere, în care ne vom distra pe cinste. Asta numai dacă nu se strică cumva maşina de spălat, că altfel am încurcat-o. Adică tu. Cum procedăm? După ce mă schimbi, dimineaţa, nu-mi mai pui scutec, ci doar chiloţeii noi, dubli, din bumbac, şi un pantalon mai larg, de trening. Mă laşi pe mine să-i pun, apoi aştepţi… Când se produce inevitabilul, mă laşi pe mine să-i dau jos. Şi tot aşa, până prind mişcarea şi termini tu detergentul şi balsamul special.

PASUL 5: Mă pui pe oliţă

Întâi găsim un loc pentru oliţă la care să-mi fie uşor să ajung, cum ar fi camera mea. Apoi o laşi acolo câteva zile, să mă obişnuiesc cu ea şi să-mi trezească niţeluş curiozitatea. Dacă încep să mă arăt interesat de ea, e momentul primei „mişcări strategice”. Când? Seara, înainte de băiţă, cât se pregăteşte apa sau imediat după ce m-am trezit, dimineaţa. S-ar putea să nu avem succes din prima şi să mă ridic „pe uscat”. Nu-i nimic, mai încercăm. Important e să reuşim măcar o dată, apoi să te bucuri suficient de zgomotos încât eu să pricep ce lucru bun am făcut şi cam la ce slujeşte respectivul obiect.

PASUL 6: Răsplăteşti reuşitele

La joacă, în parc, am aflat ceva ce m-a indispus: Gigel primeşte ceva bun de câte ori foloseşte corect oliţa, iar Alina are chiar un tabel colorat, plasat la loc de cinste pe frigider, pe care se marchează toate „reuşitele”. Eu de ce nu mă aleg cu nimic din treaba asta? Mai bine vii repede cu o idee, mămico, pentru că parc-aş avea nevoie la oliţă.

PASUL 7: Tolerezi accidentele

Atunci când te superi că am udat pantalonii, parcă mi-ai spune: „Te iubesc, dar numai dacă…” Eu am nevoie să ştiu că tu mă iubeşti oricum, nu numai când reuşesc să rămân uscat. Mai bine treci cu vederea şi încercăm în continuare. Poate că e puţin prea devreme pentru mine sau poate că m-a prins atât de mult jocul cel nou, că pur şi simplu nu m-am îndurat să mă despart de el. Cu timpul, ştiu că voi reuşi să ajung la timp la oliţă.

PASUL 8: O luăm de la capăt

Azi-dimineaţă, mi-ai pus din nou scutec, după ce l-ai scos pe cel de noapte. Probabil că accidentele din ultima vreme te-au cam descurajat. Lasă, nu fi necăjită. Mai purtăm scutec două-trei săptămâni, apoi o luăm de la capăt. Uneori, mămicile nu sunt de vină, nici copilaşii, ci pur şi simplu vârsta lor. Dacă mai cresc puţin, voi distinge mai bine diversele „senzaţii” şi voi acţiona la timp.

PASUL 9: Scăpăm de scutec noaptea

Gata, ce-a fost mai greu a trecut! Accidentele de peste zi sunt rarisime. Ce facem acum? Cum? O noapte întreagă fără scutec? Dar eu nu ştiu ce fac în somn. Aşa că mai bine pune o muşama sub cearşaf şi fă stoc de aşternuturi şi pijamale. Şi, mai ales, înarmează-te cu multă răbdare. Deşi o să descopăr imediat ce rău e să uzi patul şi ce bine e să dormi uscat, până pe la 4 ani s-ar putea să o mai păţim din când în când.

PASUL 10: Învăţ să mă spăl pe mâini

Dacă tot suntem la capitolul curăţenie, e momentul să mă mai înveţi ceva: să mă spăl pe mâini „după”. Şi pentru că a venit vorba despre igienă, la ce foloseşte hârtia igienică? Nu vrei să mă laşi să încerc singurel? Sigur, va trebui să verifici de fiecare dată, poate că vom mai folosi o vreme şerveţelele umede, dar tare bine m-aş simţi să fiu „ca oamenii mari”.

 

Sunt gata pentru oliţă numai dacă:

  • Merg destul de bine singur, cel puţin de câteva luni.
  • Ştiu să spun pipi/caca.
  • Te anunţ măcar cu câteva secunde înainte ca „evenimentul” să se întâmple.
  • Rămân uscat timp de două-trei ore, câteva zile la rând.
  • Mă deranjează când sunt ud, murdar şi te anunţ sau încerc să-mi scot scutecul şi pantalonii.
  • Pot să-mi dau jos pantalonaşii singur.
  • Mă interesează oliţa sau wc-ul, ba chiar inspectez baia cu curiozitate.
  • Ştiu la ce foloseşte oliţa sau wc-ul.
  • Vreau să fiu „ca oamenii mari”.

 

 

About Mariana Robescu

Este food-editor la revista Pap tot. Este pasionată de gătit, inventează tot timpul noi mâncăruri și, cel mai important lucru, oferă din creațiile ei culinare tuturor celor din jur. Iubește ceea ce face și asta se vede în fiecare clipă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*